Meseria de profesor este frumoasă. O meserie care nu te părăseşte seara odată cu hainele de lucru; o meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă; o meserie în care mediocritatea nu este permisă, iar pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare; o meserie care epuizează şi înviorează, care te dispersează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea e sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de farmec. (Victor Hugo)
Profesorul are un rol crucial în viaţa elevilor. Atât abilităţile pedagogice, cât şi însuşirile de personalitate au repercusiuni profunde în inima discipolilor, provocând reverberaţii încă mulţi ani după terminarea studiilor. Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin comportament şi atitudine, profesorul apropie ori îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte, povăţuieşte, blamează, încurajează etc.
Studiile de specialitate susţin că elevului „îi place” sau „nu-i place” o disciplină în funcţie de personalitatea profesorului. În ceea ce priveşte randamentul şcolar, responsabilitatea cadrului didactic este enormă: pe de o parte, contează competenţa sa profesională, iar pe de altă parte, este la fel de importantă şi personalitatea acestuia.
Pentru a putea discuta orice subiect cu elevii săi şi a ţine pasul, profesorul va învăţa în permanenţă de la ei. El trebuie să fie liderul care să inspire şi să influenţeze copiii prin intermediul personalităţii sale, asemeni unui expert sau consilier, şi nicidecum utilizând puterea coercitivă. Un astfel de profesor îşi cunoaşte bine disciplina şi este respectuos cu elevii săi.
Explorator fiind, încurajează elevii să-şi descopere Sinele, ajutându-i să atingă cel mai înalt nivel de performanţă. El poate să menţină echilibrul dintre necesităţile de instruire ale fiecărui individ şi cele ale întregului grup, realizând prin aceasta idealul educaţional: învăţământ pentru toţi, învăţământ pentru fiecare. Un atare profesor este corect şi obiectiv în aprecieri, poartă dialoguri deschise şi răspunde mereu la solicitare. Un profesor ideal se mândreşte cu discipolii care-1 depăşesc.
Profesorul ideal este un entuziast incurabil nu doar în ceea ce priveşte disciplina pe care o predă; elanul său contagios cuprinde procesul educaţional în general. Manifestând exuberanţă, atitudini pozitive, pasiune şi dăruire, el încearcă să-i pătrundă pe copii de gândul că anume acesta este locul împlinirii sale, şi nu altul.
Un astfel de profesor este un inovator care modifică sau înlocuieşte strategiile, tehnicile atunci când a descoperit altele mai eficiente sau când cele existente au devenit plicticoase pentru elevi. Inventând diverse combinaţii de tehnologii, el adaptează predarea la diferite stiluri de învăţare şi prezintă subiectul din variate unghiuri de vedere, ceea ce facilitează înţelegerea.
Profesorul eficient este acel tezaurizator care valorifică la maxim ideile elevilor săi, utilizându-le cu scopul de a îmbunătăţi calitatea procesului de predare-învăţare. El este şi comediant: ştie când şi cum să recurgă la umor, fără a-1 considera un factor ce ar distrage atenţia elevilor sau i-ar periclita demersul.
Profesorul ideal este ghidul care conduce elevii spre perfecţionarea deprinderilor şi abilităţilor de lucru şi, totodată, îi pune în situaţia de a descoperi singuri soluţia şi de a învăţa din greşeli. Returnând lucrările cu avize constructive, disponibil să acorde oricând asistenţă, profesorul le dezvoltă elevilor responsabilitatea pentru actul de învăţare şi încrederea în propriile forţe.
Fiinţă umană genuină, profesorul ideal este un umanist care ştie să fie critic cu sine însuşi şi cu absurdităţile vieţii, fără a fi cinic sau disperat. Este o persoană care se autodezvăluie, astfel încât elevii îi pot vedea şi virtuţile, şi imperfecţiunile. Păşind sigur pe pământ, profesorul de succes, prin exemplul propriu, ajută elevii să-şi dezvolte voinţa, curajul şi speranţa în realizarea potenţialului.
Oferind un mediu – focar de siguranţă intelectuală, în care pot fi prezentate idei opuse fără teama de a fi ridiculizat sau rejectat, profesorul este santinela ce păzeşte inviolabilitatea acestuia.
Profesorul ideal este un bun colaborator, acordând valoare colegialităţii. El îşi împărtăşeşte ideile, solicită implicarea părinţilor în activitatea de predare-învăţare şi caută sprijinul colegilor atunci când nu poate surmonta de unul singur anumite probleme.
Profesorul de succes este un idealist, un alt fel de idealist, fiind ferm convins că fără ideal nu poate exista evoluţie. El se recunoaşte în fiecare elev, realizând care i-a fost contribuţia şi influenţa în vieţile învăţăceilor săi.
Profesorul ideal aspiră la toate cele menţionate anterior şi încă la multe altele. El apreciază adevărul şi corectitudinea, dar nu popularitatea sa. Încercând să schimbe lumea, un astfel de profesor se transformă zilnic, transformându-i şi pe alţii. El este un revoluţionar care ştie că rolul său este unul dintre cele mai vitale pe pământ: păstrarea sacralităţii vieţii şi a rezultatului ei firesc – elevaţia umanităţii.
JURĂMÂNT
Vreau să-ţi povestesc o mică istorie, dragul meu odoraş.
Acum 20 ani stăteam la o răspântie: unde să-mi fac studiile: la medicină sau la pedagogie, să învăţ a trata corpul omului sau sufletul lui?
În ultimă instanţă, am mers să fac ceea ce ştiam să fac mai bine: să mă joc cu copiii. Abia mai târziu am înţeles că nu am dat greş, pentru că am conştientizat ce înseamnă „Mens sana in corpore sano”.
Am înţeles că sunt în stare să ajut o mică fiinţă, ieşită din cuibuşorul familiei în lumea mare şi necunoscută, periculoasă, dar totodată atât de fermecătoare, s-o cunoască, s-o înţeleagă şi s-o cucerească. Mai mult ca atât: ştiu şi pot să-i fiu alături pentru a-i împărtăşi bucuria descoperirii, s-o susţin şi s-o încurajez.
Te invit şi pe tine în miracolul acestei lumi. Fii binevenit!
Şi acum, dragul meu, în prezenţa atâtor martori, în numele amintirilor mele din copilărie, dar şi al celor din viitor:
– JUR să-ţi fiu alături oricând, la bine şi la rău;
– JUR că dacă nu voi şti cum să acţionez, voi medita cum pot să te ajut;
– JUR să nu te ameninţ, să nu-ţi dau ordine, să nu te critic, pentru că astfel vei creşte timid sau agresiv;
– JUR să te ascult şi să te încurajez, pentru că doar astfel vei creşte încrezător, mândru de tine şi cu dragoste faţă de lume;
– JUR că niciodată nu te voi întreba de ce ai făcut un lucru, pentru că va fi imposibil să-mi găseşti un răspuns mulţumitor şi atunci vei ridica din umeri sau vei spune: „nu ştiu”;
– JUR că nu voi vorbi niciodată urât despre tine, ci doar te voi lăuda, chiar şi pentru micul efort pe care-l vei face pentru a-mi demonstra că ştii şi poţi;
– JUR să-ţi pun în valoare calităţile;
– JUR că te voi respecta ca personalitate şi voi colabora cu tine;
– JUR să-ţi dau încredere în forţele tale atunci când te vei îndoi de tine însuţi;
– JUR să-ţi aduc bucurie atunci când vei fi trist;
– JUR să te iubesc aşa cum eşti sau vei fi;
– JUR să te aştept. În numele viitorului…
Psiholog Natalia ZOTEA,
Grădiniţa nr. 183, Chişinău