* Interviu cu dl. profesor Dan ŢÂRDEA
Dan Ţârdea este profesor de arte vizuale la Liceul „Vasile Conta” din Târgu Neamţ şi la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi”, comuna Vânători-Neamţ, la clasele cu specializarea patrimoniu cultural. În urma participării la „Olimpiada Naţională de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artelor”, secţiunea „Icoane”, organizată anual de Ministerul Educaţiei Naţionale, elevii îndrumaţi de profesorul Dan Ţârdea au obţinut 29 de premii: 11 premii I, 6 premii II, 8 premii III şi 4 menţiuni. Panoplia profesorului nemţean mai deţine numeroase premii şi distincţii naţionale, diplome de excelenţă acordate de ministerul de resort, de Patriarhia Română, administraţia locală din Târgu Neamţ, dar şi Trofeul Olimpiades de la Francophonie, des Arts et de la Culture şi Marele Premiu al Concursului Internaţional Small Montmartre of Bitola, din Macedonia. După cum notam şi în numărul trecut al revistei APOSTOLUL, anul trecut domnia sa a obţinut locul întâi la categoria „Educaţie şi cercetare” din cadrul primei Gale a Ambasadorilor Culturii Nemţene, bucurându-se, în etapa nominalizărilor pentru acest premiu, de selecta companie a profesorilor: Dorel Haralamb (Colegiul Naţional „Petru Rareş”), Ovidiu Albert (Colegiul Naţional „Roman-Vodă”), Daniela Neamţu (Colegiul Naţional de Informatică Piatra-Neamţ), Ionel Ceobanu (Liceul de Arte „Victor Brauner”).
* Cum s-a încheiat pentru dvs. anul de graţie 2017? Ce notă i-aţi acorda profesorului Dan Ţârdea?
– 2017 a fost un an bun dar dacă mai avea vreo lună, două putea să fie şi mai bun. Glumesc. Am avut un an plin cu multiple participări directe ori indirecte la Concursuri naţionale şi internaţionale, unde elevii noştri au obţinut 70 – 80 de premii şi distincţii. De asemeni, doi dintre elevii noştri au participat la Olimpiada Naţională de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artei de la Baia Mare unde au obţinut fiecare dintre ei premiul al III-lea. Cred că profesorul Ţârdea obţine în acest an o notă cuprinsă între 8 şi 9 pentru că nu şi-a atins toate obiectivele propuse din cauze obiective şi subiective.
* Apropo de nota pe care v-o acordaţi, cât de importante sunt pentru dvs. calificativele pe care vi le atribuie elevii? Aveţi o poreclă?
– Calificativele primite de la elevi sunt cele mai importante, ele reprezintă răspunsul principalilor beneficiari ai actului educaţional. Fiecare profesor, dincolo de faptul că îşi preda disciplina/materia sa, în egală măsură „se preda pe sine”, transmite prin propriul exemplu un set de valori şi atitudini. Nu ştiu să am o poreclă, dar dacă aş avea, m-ar bucură să fie una inspirată, personalizată, care să mă reprezinte.
* Sunteţi o persoană emotivă? S-a întâmplat să aveţi de suferit consecinţe grave ale emoţiilor dvs.?
– Sunt o persoană emotivă dar şi cerebrală în acelaşi timp. Emoţia este frumoasă, umană, atât timp cât este constructivă.
* Ce v-a determinat să alegeţi şcoala? Tradiţie, vocaţie sau întâmplare?
– Eu nu am vrut să fiu profesor. Învăţământul nu a fost niciodată atractiv financiar. A fost şi este excesiv birocratic şi sincer să vă spun mi-a fost teamă că nu am să ştiu să transmit elevilor cunoştinţele mele. Dar, se pare că EL a fost mai înţelept ca mine şi astăzi nu aş renunţa la locul meu din mijlocul copiilor pentru nimic în lume.
* Care credeţi că sunt slăbiciunile fundamentale ale şcolii româneşti? Dar punctele ei cele mai tari? Puteţi argumenta aplicat pe specialitatea pe care o predaţi?
– Ţara această are resurse, are un corp profesoral bine şi foarte bine pregătit şi copii minunaţi, frumoşi şi inteligenţi după care aleargă Universităţi de prestigiu din lume. Ni se inoculează permanent ideea că nu suntem performanţi, dar copiii noştri câştigă neîncetat Concursuri şi Olimpiade internaţionale, în faţă celor mai bine cotaţi ca noi. Toată lumea vorbeşte de Reformă, iar Reforma s-a transformat într-un stres permanent, cu tot felul de direcţii contradictorii, neglijându-se aspectul principal: liniştea şi continuitatea învăţării. Învăţământul românesc trebuie să-şi redobândească locul, prin recuperare dar şi prin racordare la noul european.
Aşadar, tradiţia şi noutatea trebuie să fie un proiect aflat în mâna unor valoroşi profesionişti, dar nu birocraţi ci practicieni.
* Care ar fi primele trei decizii pe care le-aţi lua dacă, Doamne păzeşte, aţi fi pentru o zi ministrul învăţământului?
– „Doamne fereşte”!
Aş propune un sistem de învăţământ în care componenta practic aplicativă să fie minimum 50 % din bugetul de timp acordat şcolii, la toate disciplinele, la toate clasele.
Aş propune, în special la Liceu, să se facă pachete de 6-7 discipline pe care elevii să se specializeze.
Aş propune interconectarea tuturor factorilor decizionali din educaţie, familie, societate civilă, mediu de afaceri, mass media. Problema învăţământului nu este numai în interiorul mediului şcolar ci şi în afara lui. Elevii văd că nu educaţia e în relaţie cu recunoaşterea valorii unui om, ci alţi factori, străini de morală şi chiar de normalitate.
* Vrând-nevrând, indiferent de timp sau de tipul şcolii, desfăşurarea procesului de învăţământ presupune un anumit tipic, ca să nu zic anumite clişee. Reuşiţi să le biruiţi? Cum vă reîmprospătaţi forţele?
– La începutul fiecărui an şcolar îmi stabilesc obiective pe care aş vrea să le ating în acest răstimp. Întotdeauna mă adaptez, accelerez sau decelerez în funcţie de răspunsul copiilor. Important este să păstrezi direcţia, să avansezi, să urci. Păstrez un raport corect între concurenţa individuală şi munca în echipă. Fiecare etapă am perceput-o ca pe o nouă provocare, fiecare generaţie de elevi cere altceva şi are altceva de oferit.
* Dincolo de cantitatea de informaţie pe care sunteţi obligat să o transmiteţi prin programa şcolară, încercaţi să lucraţi şi asupra caracterului elevilor dvs.? Cu ce rezultate? Sunteţi temut sau iubit?
– Prima şi cea mai importantă sarcină a învăţământului este să formeze OAMENI. Educaţie şi instrucţie! Profesorul trebuie să fie un părinte în primul rând, iar părintele trebuie să ştie să fie profesor. Profesorul trebuie să stimuleze şi partea de emoţie, de empatie, de creativitate, nu doar de memorie. Înainte de a fi un profesor iubit, vreau să cred că sunt un om bun pentru că aşa cum spune Maica Tereza „Nu contează cât dăruieşti, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruieşti”.
În luna decembrie 2017, Consiliul Judeţean Neamţ a organizat Gala Ambasadorilor Nemţeni. La secţiunea Educaţie şi Ştiinţă am fost nominalizat şi eu împreună cu alte 4 personalităţi ale învăţământului nemţean. În urma scrutinului electronic am obţinut peste 4000 de voturi, am primit sute de mesaje de felicitare şi susţinere de la foşti ori actuali elevi. Dumneavoastră ce credeţi? Sunt un profesor iubit sau temut?
* În ce relaţie sunteţi cu modelul dvs. de dascăl?
– Mentor este un cuvânt foarte complex. Nu aş vrea să nominalizez persoane, dar am avut în şcoală profesori excepţionali dedicaţi şi devotaţi profesiei, de la care am învăţat ceea ce ştiu astăzi. Lor le datorez în mare parte ceea ce sunt astăzi.
* Aţi vrea să adăugaţi o întrebare la care aţi fi dorit să răspundeţi?
– Da: Ce vă doriţi în viitor?
Îmi doresc să fim mai buni. Să avem curajul să spunem „nu ştiu”, „nu pot” sau „îmi pare rău”. Să ne uităm în noi înşine şi să schimbăm lucrurile care nu ne plac. Să dăruim mai multă dragoste. La mulţi ani!
A întrebat Mircea ZAHARIA