Creativitate şi educaţie

(urmare din numărul 172)

 

Cum am putea să transformăm, aşadar, acest model perimat al învăţării şcolare, în unul care să-i pregătească pe elevi pentru o activitate viitoare şi o viaţă creativă, plină de sens şi de împlinire?

Iată câteva dintre strategiile şi atitudinile pe care le putem adopta în calitate de profesori şi de părinţi.

 

  1. Sprijinirea motivaţiei intrinseci reprezintă una dintre căile care, potrivit studiilor unor specialişti în creativitatea copiilor de vârstă şcolară, a dat cele mai vizibile rezultate. În această situaţie elevilor li se oferă de către profesor o relativă autonomie în învăţare, fiind doar susţinuţi cu discreţie şi încredere în reuşita lor. Ei sunt încurajaţi să înveţe cum li se pare mai eficient şi mai comod pentru felul lor de a învăţa. Elevii devin colaboratori ai profesorului în procesul de dobândire de noi cunoştinţe, iar accentul cade pe învăţare, şi nu pe evaluare. Autonomia elevilor în procesul de studiu se realizează prin a oferi elevilor, la început, unele idei şi sugestii de învăţare şi apoi a-i stimula pe ei să caute în manuale, auxiliare, pe Internet şi în alte surse răspunsurile şi soluţiile potrivite.

Motivaţia intrinsecă se cultivă mai ales atunci când profesorul găseşte argumente convingătoare pentru a-i spune elevului de ce este necesar să înveţe anumite cunoştinţe şi să-şi formeze anumite priceperi. Astfel se trece de la situaţia de la a-l obliga pe elev să înveţe pentru notă sau pentru alte motive externe trăirii sale interioare, la trezirea curiozităţii şi a plăcerii pentru roadele dobândite prin învăţătură.

  1. Activizarea elevilor în timpul lecţiilor înseamnă un început minunat al învăţării unor informaţii, concepte, teme. Este ideal ca ei să ştie dintr-o lecţie anterioară despre ce vor învăţa în prezent şi să vină la şcoală cu propriile lor interese, experienţe de viaţă, informaţii dobândite din anumite surse, materiale de lucru. Valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, a informaţiei dobândite în clasele anterioare sau a informaţiilor izvorâte din intuiţia acestora (o sursă excelentă pentru învăţare) constituie mari atuuri pentru profesorii cu respect profund pentru copii. Mai mult, prin câştigarea încrederii elevilor, profesorul poate negocia cu aceştia asupra obiectivelor urmărite într-o lecţie, cât şi asupra modului de îndeplinire cât mai plăcută şi mai eficientă a acestora. Este un mod inteligent de a transforma un elev pasiv, care scrie în mod plictisit nişte notiţe şi învaţă mecanic nişte formule, la un partener activ, care răspunde în mod inteligent la provocarea dascălului său, pentru efortul şi foloasele învăţării.
  2. Comunicarea armonioasă şi pozitivă a profesorului cu elevii contribuie în mod semnificativ la crearea unei atmosfere de creativitate în sala de clasă. Pentru a se putea concentra asupra muncii este nevoie ca elevii să fie relaxaţi din punct de vedere emoţional. Manifestarea liberă, fără presiuni şi tensiuni, în procesul de învăţare îi face pe elevi să fie mai inspiraţi şi mai productivi în acumularea de informaţii şi emiterea de soluţii la sarcinile şi problemele propuse de către profesori.
  3. Stimularea cooperării, în locul competiţiei, este o cale sigură pentru a descătuşa spiritul creativ al elevilor. Când elevii se află în competiţie ei simt că rezultatele lor şcolare vor fi evaluate în raport cu ale altor colegi, iar cei care vor reuşi cel mai bine vor fi recompensaţi în mod corespunzător. Aceasta îi determină pe unii să trăiască anumite emoţii negative, iar manifestarea lor creatoare să fie redusă. În timp ce competiţia este însoţită de evaluare şi de recompensă, cooperarea propune punerea energiilor la un loc şi reuşita împreună. Competiţia duce de cele mai multe ori la individualism, în timp ce cooperarea promovează spiritul de echipă şi de solidaritate.
  4. Activităţile educative cât mai apropiate de experienţele cotidiene ale elevilor sunt imbolduri importante pentru a motiva elevii şi a le stimula gândirea creativă. Astfel se face o legătură firească între şcoală şi viaţa cotidiană, respectându-se principiul antic „Non scholae, sed vitae discimus.” (Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm.) Elevii învaţă să se simtă liberi, să-şi discute problemele atât cu colegii lor, cât şi cu profesorii. Devin responsabili şi motivaţi să găsească soluţii pentru a se implica atât în activităţile şcolare, cât şi în cele extraşcolare.
  5. Organizarea spaţiului din sala de clasă susţine din plin implicarea elevilor în procesul creator. În locul în care învaţă, elevii pot fi înconjuraţi de multe materiale didactice, produse ale muncii lor, imagini care le stimulează memoria, dar şi gândirea şi imaginaţia. În locul unor materiale standard, vechi şi neinteresante (imagini diverse, planşe didactice, fotografii, tablouri), pot fi expuse produse literare, desene, lucrări manuale, realizate de elevi şi aranjate tot de ei.

Tot în sala de clasă pot fi organizate anumite centre, colţuri de studiu sau miniexpoziţii din diferite domenii: „Centrul de literatură”, Centrul de ştiinţe”, „Centrul de artă” etc.

Cele prezentate mai sus constituie doar câteva sugestii de cultivare la elevi a spiritului creativ, în activităţile şcolare. Creativitatea elevilor este o expresie şi un rezultat al spiritului creativ al profesorului. Este nevoie de încredere, de preocupare şi de pasiune pentru a forma elevi cu o gândire liberă, cu o imaginaţie bogată şi cu capacităţi de creare a unei vieţi armonioase şi bogate, pentru ei şi pentru cei din jur.

 

prof. psih. Dan AGRIGOROAE

 

 

Bibliografie:

  1. Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Editura „Ştiinţă şi tehnică, Bucureşti, 1997.
  2. Clegg, Brian; Birch, Paul, Creativitatea, Polirom, 2003.
  3. Michalco, Michael, Secretele creativităţii. Fii genial!”, Editura Amaltea, Bucureşti, 2008.