* Interviu cu dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Învăţământ Neamţ
Domnule Gabriel Ploscă, vrem-nu vrem, periodic, activitatea sindicală are cote efervescente. Se pare că tocmai traversăm una, cu un posibil final radical. Ne-am obişnuit să ne tot împiedicăm de pisică, fără a încerca să-i rupem coada şi s-o punem cu botul pe labe. Ce facem?
Aşa cum a hotărât Colegiul Naţional al Liderilor al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, toate organizaţiile sindicale afiliate la această federaţie au declanşat greva de tip japonez – fără încetarea activităţii didactice – în zilele de 21, 22 şi 23 octombrie. Această acţiune de protest a avut loc şi în judeţul Neamţ în majoritatea unităţilor şcolare, peste 80% din colegii noştri care au purtat banderolele pe braţul stâng dând un semnal clar către Guvern că acţiunile noastre revendicative trebuie luate în serios. Ne-a bucurat şi faptul că, mai mult ca oricând, colegii noştri şi-au dat seama că acum este nevoie de solidaritate şi fermitate în acţiune. A urmat apoi mitingul de protest de pe 6 noiembrie de la Bucureşti unde au participat aproximativ 10.000 de colegi din toată ţara, miting încheiat cu un marş de protest din Piaţa Victoriei, în Piaţa Constituţiei din faţa Parlamentului României.
Asta a văzut şi apreciat toată lumea…
Trebuie să precizez musai că, în timpul desfăşurării mitingului, preşedintele Federaţiei, Simion Hăncescu, împreună cu mine şi cu un coleg, preşedintele sindicatului din Dâmboviţa, care are şi calitatea de vicepreşedinte al Federaţiei, am depus la Guvern un Apel în care ne prezentam practic revendicările. Acest apel a fost însoţit însă de mai multe mii de semnături din partea colegilor din toată ţara. Apoi am fost primiţi de către ministrul Educaţiei, împreună cu doamna ministru pentru Dialog social şi unul dintre consilierii primului ministru. Am avut o discuţie de jumătate de oră pe baza revendicărilor noastre. i s-a spus că în bună măsură cererile noastre sunt îndreptăţite, că se încearcă să se găsească soluţii pentru rezolvarea lor, dar că trebuie să avem răbdare pentru că lucrurile nu se pot rezolva peste noapte. Noi am replicat spunând că am avut răbdare, că răbdarea noastră s-a cam terminat şi că, dacă înţelegem că lucrurile pot fi trenate pentru rezolvarea unor probleme care presupun suport financiar, există lucruri care se pot rezolva gratuit: debirocratizarea şi depolitizarea învăţământului sau aducerea unor precizări la Legea Educaţiei Naţionale, prin emiterea unor metodologii de aplicare corectă a legii. Pentru că, aşa cum stau lucrurile acum, Legea Educaţiei este ca o minunată cutie de conserve pe care toată lumea o adulmecă, dar nimeni nu ştie cu ce s-o deschidă…
Cred că nişte bani pentru supravieţuirea învăţământului ar fi un început bun…
La rectificarea bugetară din octombrie s-au alocat ceva bani care acoperă practic salariile cadrelor didactice până la sfârşitul anului şi plata hotărârilor judecătoreşti. Profit de această ocazie şi atrag încă o dată atenţia asupra faptului că şcolile trebuie să facă demersurile necesare pentru recuperarea acestor bani. Pentru că, dacă nu se urmează o procedură clară, deja cunoscută, banii, în loc să ajungă în buzunarele celor îndreptăţiţi, se pot întoarce la bugetul statului. Revenind la întâlnirea de la Guvern, toată lumea a rămas uşor dezamăgită: noi pentru că nu am rezolvat nimic concret, guvernanţii pentru că au trebuit să suporte o reacţie mai dură, mai colorată a celor care protestau în piaţă. S-a folosit apelativul „mincinoşilor”, termen care a devenit unul generic pentru fiecare guvernare, toată lumea promiţând marea cu sare înainte de câştigarea alegerilor.
Şi de această dată, fără să fim în prag de alegeri, există zvonuri – că declaraţii oficiale nu le pot zice – că bugetul viitor va mai calma nivelul de trai al dascălilor. Adevărat?
Nu. Proiectul de buget a plecat de la Guvern la Parlament fără ca doleanţele noastre să se regăsească acolo. Din ceea ce ştim, bugetul viitor nu este mai mare decât cel al anului trecut, dar se vorbeşte despre alocarea a încă unui miliard de lei pentru plata hotărârilor judecătoreşti. Cert este că ne aflăm încă o dată în faţa unei improvizaţii, cert este că în 2014 nu vor fi bani mai mulţi pentru plata salariilor, pentru condiţii mai bune de muncă pentru profesori şi de învăţătură mai bună pentru elevi. Nu va exista, de asemenea, un suport financiar pentru redobândirea unor drepturi pierdute odată cu apariţia Legii 1. Şi aici mă refer la micşorarea normei didactice cu două ore pentru cei care au peste 25 de ani vechime şi gradul 1, mă refer la reintroducerea gradaţiei de merit pentru auxiliari. Noi am cerut insistent mărirea salariului pentru personalul nedidactic. Văd că se încearcă să ni se spună acum că vom primi 10% pentru personalul didactic debutant. Cert este că dacă grila de salarizare nu se duce în sus pentru toată lumea, vom asista la o aplatizare a grilei (cei care primesc 10% o să-i ajungă pe cei cu 10 ani vechime) şi vor apărea noi nemulţumiri – normale din punctul nostru de vedere.
Viitor de aur, ţara noastră nu are…
În ideea deblocării acestei situaţii, Federaţia Sindicatelor din Învăţământ va avea o întâlnire pe 21 noiembrie la Palatul Parlamentului (N.R. la acea dată revista noastră se va afla deja la tipar) o întâlnire între Colegiul Naţional al Liderilor cu primul ministru, care sperăm să fie prezent, cu ministrul Educaţiei – Remus Pricopie, cu ministrul de Finanţe – Daniel Chiţoiu şi cu şefii Comisiilor de Educaţie din ambele camere ale Parlamentului. Practic, în această întâlnire desfăşurată sub genericul „Salvaţi învăţământul”, noi sperăm să ne facem auziţi de la masa tratativelor pentru că, dacă nu se alocă bani pentru educaţie, nu se pot stopa degringolada şi prăbuşirea învăţământului românesc.
Mă întreb cât de tare e bătut în cuie acest proiect de buget pentru anul viitor. Şi mi-e temă de orice optimizare a lui, ştiut fiind că în România mai binele a fost mereu duşmanul binelui…
Nu va fi vorba de o modificare esenţială a bugetului – el e doar o schiţă, un proiect – ci de intervenţii asupra lui, în Parlament. Aşa stau lucrurile acum, şi dacă ele nu se schimbă, noi, în Colegiul Naţional al Liderilor, ne vom gândi ce se poate întreprinde în viitor. E posibil să ajungem chiar la soluţia grevei generale, dar pentru asta trebuie să ne consultăm cu toţi colegii noştri şi trebuie să fim atenţi la respectarea tuturor paşilor legali.
Estimaţi o dată pentru ieşirea pe baricade?
Deocamdată nu pot să dau un răspuns. Va trebui să ne adaptăm din mers la situaţia nou creată.
A consemnat Mircea ZAHARIA