LEGEA SALARIZĂRII UNITARE ÎN SECTORUL BUGETAR, O FATA MORGANA?

 

* Interviu cu domnul Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului Învăţământ din Judeţul Neamţ

 

01-ap192-foto1-jpg

Domnule Gabriel Ploscă, ştiu că aţi participat zilele astea la o întrunire a liderilor FSLI la Bucureşti. Noutăţi? Priorităţi?

– Sindicatele din sectorul bugetar au dorit mereu o lege a salarizării unitară, cu nişte principii clare în fiecare domeniu şi în concordanţă cu importanţa domeniului respectiv, iar sindicatele din învăţământ s-au aflat mereu în avangarda acţiunilor întreprinse în acest scop. De-a lungul timpului, legea salarizării a fost oricum, numai unitară, nu. Există încă şi se adâncesc discrepanţe uriaşe între diferite domenii ale activităţilor bugetarilor, de exemplu între Justiţie şi Învăţământ. Noi dorim ca lucrurile să fie aşezate într-un raport normal, ca în ţările civilizate. În Germania, de exemplu, raportul dintre salariul maxim şi minim este de 6:1, în timp ce în România acest raport a depăşit proporţia de 25:1.

O altă problemă care a dat peste cap legea salarizării din domeniul bugetar este legată de creşterea salariului minim pe economie care a bulversat grila de salarizare, deoarece nu s-a acţionat unitar asupra întregii grile, ci numai la baza ei. Şi atunci s-au suprapus nişte clase de salarizare, altele chiar au dispărut, iscându-se anomalii despre care am mai discutat.

– Ne pusesem, totuşi, ceva speranţe în guvernul tehnocrat…

– De la instalarea noului guvern, problema a fost reluată, premierul însuşi promiţând că într-un timp foarte scurt va propune o nouă lege a salarizării pentru bugetari. Au existat mai multe iniţiative în acest sens, dar proiectele nu au fost elaborate profesionist şi au apărut fel de fel de enormităţi. Motiv pentru care s-a renunţat la unele proiecte, ba chiar şi la unii miniştri care le promovaseră. Şi atunci s-a ajuns la OG 20, o ordonanţă de cârpeală, urmată de Hotărârea de Guvern nr 582 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii şi – cu toate că în preambulul legii se arată că se doreşte repararea unor inechităţi în salarizare – mai mult s-au încurcat lucrurile. Pentru că în nici un caz o nouă lege a salarizării nu poate să aducă lucrurile la normal propunând salarii mai mici decât cele de la care se porneşte. Practic, nu s-a îmbunătăţit grila, ci doar s-a manevrat în cadrul ei, luând de la unii şi dând la alţii.

– Ce-i de făcut?

– Desigur această situaţie a creat o stare de nemulţumire, pe care încercăm să o remediem printr-o serie de mai multe acţiuni sindicale. La Piatra Neamţ, luni 24 octombrie, (N.R. Interviul a fost realizat pe 20 oct), vom picheta Prefectura – avem aprobare pentru 250 de oameni care să fie acolo şi să protesteze – reclamând şi alte neajunsuri din domeniul Educaţiei, care trebuie să ajungă de pe masa Prefectului, pe masa Guvernului Cioloş. Este greu de crezut că ultimul angajament al Primului-ministru, acela că până la sfârşitul lunii noiembrie va exista un proiect al legii salarizării, este un angajament viabil. Nu ne aşteptăm la asta, dar măcar dacă s-ar stabili nişte principii generale pentru legea în discuţie, încă ar fi bine. Practic, acest lucru este tergiversat din 2011, de la apariţia Legii 284 – o lege a salarizării care, deşi aşezată pe nişte principii bune, nu s-a aplicat niciodată. Iată cum stau lucrurile în momentul de faţă.

– Concret, ce s-a discutat la Federaţie?

– În întâlnirea pe care am avut-o la Federaţie, problema legii salarizării a fost capul de afiş al ordinii de zi, iar ideea asupra căreia s-a căzut de acord pentru a avea o lege chiar unitară şi cât mai obiectivă este că, practic, trebuie pornit din nou de la zero. Trebuie stabilite de la bun început, în mod sănătos, principiile şi ecarturile. Desigur că la aceasta se mai opun rezistenţe chiar din cadrul sistemului bugetar, pentru că cei care au salarii mari şi pensii enorme nu doresc nici un fel de schimbare. Iar când vedem că în aceste categorii intră instituţiile de forţă ale statului român, ne pare rău, nouă celor care am lucrat şi lucrăm în învăţământ, că nu i-am lăsat repetenţi la timpul potrivit pe aceia care îşi bat joc de noi, refuzându-ne dreptul de a intra în normalitate.

La întâlnirea noastră de la Federaţie, pe 18 şi 19 octombrie, noi am elaborat nişte principii privind corelarea salariilor categoriilor de personal din sistemul de învăţământ preuniversitar. (N.R. Le puteţi consulta pe site în materialul „FSLI: Principii privind corelarea salariilor categoriilor de personal din învăţământul preuniversitar”) Bineînţeles că ne-am gândit în primul rând la domeniul nostru de activitate, dar în acelaşi timp nu am părăsit ideea că salarizarea din învăţământ trebuie privită în ansamblul salarizării bugetarilor. După ce am căzut de acord asupra cuprinsului acestui document pe care l-am înaintat la MENCS, le-am dat mandat preşedintelui Simion Hăncescu şi celor care ne vor reprezenta la eventualele dezbateri cu Puterea, dacă aceste dezbateri vor mai avea loc.

Tot marţi, 18 oct., a avut loc o acţiune de protest la Ministerul Educaţiei, la care am fost prezent, o pichetare care a avut ca obiectiv, dincolo de legea salarizării, solicitarea ca MENCS să ceară unităţilor şcolare, prin Inspectoratele Şcolare Judeţene să calculeze sumele pentru dobânda legală cerută prin Hotărârile judecătoreşti.

– Despre ce este vorba?

– Noi am câştigat în Instanţă nişte diferenţe salariale dar, pe de altă parte, am câştigat şi plata dobânzii pentru acei bani, de care cineva s-a folosit, nu? Şmecheraşii de la minister, pentru că altfel nu le pot spune din cauza gândirii lor aberante, au propus ca aceste sume să fie plătite din bugetele locale. Dar de banii ăştia s-a folosit Statul român, nu primăria de la Pătrăuţi. Intuind că aceste sume ar putea fi obţinute până la urmă din bugetul de stat, sindicatul nostru a făcut adrese către şcolile din Neamţ, solicitându-le să pregătească o situaţie a sumelor ce revin fiecărei unităţi şcolare. N-a reacţionat nimeni. În urma protestului nostru de la minister s-a semnat însă un Acord (N.R. pe care-l publicăm alăturat) între MENCS şi FSLI, prin care ministerul cere IŞJ-urilor acea situaţie spre a fi înaintată Ministerului Finanţelor Publice. Iar colegii noştri care nu au luat în serios adresa Sindicatului, au intrat aproape în isterie la o adresă a Puterii. Fapt regretabil pentru că acum ne solicită nouă ajutorul, deşi au personal calificat în fiecare şcoală. Iar regretabile nu sunt doar nepăsarea şi scuzele pe care le invocă pentru a-şi justifica lipsa chefului de muncă. Ori treaba Sindicatului este să le apere şi să le câştige drepturile, nu să le întocmească hârţogăraia.

– Aveaţi nişte proiecte legislative pe drum… Ce s-a mai întâmplat?

– Mai nimic. Vom continua să facem lobby parlamentar poate reuşim să urnim nişte iniţiative aflate la Cameră sau Senat. Aş putea să reamintesc aici pensionarea cu trei ani mai devreme pentru cadrele didactice, elaborarea şi aprobarea Statutului de autoritate publică, înfiinţarea şi funcţionarea şcolilor profesionale care să asigure cazare şi masă gratuită pentru elevi. Se vorbeşte mult în ultima vreme că avem „o creştere economică sănătoasă”, dar prin buzunare ne bate vântul în continuare.

După cum spuneam şi la discuţiile de la Federaţie, mi-aş fi dorit să avem mai multe rezultate concrete, dar cu această clasă politică nu prea există şanse. Şi, din păcate, după alegeri, tot cu oamenii ăştia politici vom defila. Doar că, măcar de ochii lumii, se vor încolona altfel.

– Doamne fereşte!

– Nu pot să închei fără să vă informez că la Consiliul Judeţean de astăzi o să ne consultăm cu colegii noştri în privinţa intenţiei de a ne adresa şi Avocatului Poporului. Principalul lucru pe care îl supunem dezbaterii este aplicarea Hotărârilor Judecătoreşti. De ce pe mine mă arestează dacă sparg un geam, în timp ce un drept legal al meu mi se recunoaşte abia după ce mă adresez Justiţiei? Iar de la recunoaştere la obţinere, din nou mai e cale lungă…

 

A consemnat Mircea ZAHARIA