Noi cinstim ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI

• Premiile Revistei Apostolul, ediţia a IV-a

Este un lucru binecunoscut că, de-a lungul anilor, pentru munca sa, învăţătorului i-au fost recunoscute, măcar declarativ, meritele. Fiind supranumit în timp dascăl, apostol, învăţător sau profesor, omului de la catedră i s-a dedicat o zi în care inimile noastre se îndreaptă cu recunoştinţă către cel care a vegheat la urcuşul nostru către starea de om, de trestie gânditoare. Misiunea sa l-a aşezat alături de Mântuitor – Lăsaţi copiii să vină la mine! – munca sa l-a aşezat alături de apostoli prin sacrificiul dăruirii, iar învăţătura sa l-a aşezat în rândul marilor întemeietori ai omenirii – întemeietor de suflete, de caractere (Nu de minţi ducem lipsă, ci de caractere. Carol I).

Învăţătorul este purtătorul luminii şi al dreptăţii, aducător de pace şi mângâiere, e Sămănătorul care trudeşte să risipească întunericul şi dihonia dintre noi. Toate acestea l-au îndreptăţit pe dascăl să i se dedice o zi pe an – „Ziua Învăţătorului”.

Ziua aleasă n-a fost deloc întâmplătoare, ba mai mult, această zi arată curăţenia şi sfinţenia muncii sale: 30 iunie (1927), zi în care întreaga creştinătate din România prăznuieşte „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” (ortodocşii) şi „Adunarea celor 12 Sfinţi Apostoli” (greco-catolicii). Alegerea acestei zile a fost realizată, prin consens, în congres, de către Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România.

În urmă cu 12 ani însă, taman în anul când se împlineau 80 de ani de la „naşterea” Zilei Învăţătorului, Parlamentul României a şters această zi din calendar, cu acte în regulă (Legea nr. 289 din 29.10.2007). Dar tot de atunci, Asociaţia Învăţătorilor împreună cu Sindicatul din Învăţământ Neamţ se înverşunează să păstreze tradiţia şi să sărbătorească această zi a Şcolii. Mai mult, de câţiva ani buni cei doi parteneri au propus o nouă modalitate de a omagia dăruirea omului de la catedră prin instituirea PREMIILOR REVISTEI APOSTOLUL.

Anul acesta premiile au ajuns la a IV-a ediţie şi au fost acordate pe 28 iunie, în sala Theodor Macarie a Liceului „Victor Brauner”. În prezenţa unui public relativ numeros, şi în absenţa totală a autorităţilor invitate (primărie, prefectură, inspectorat şcolar), a fost intonat Imnul Învăţătorilor iar profesorul Liviu Rusu, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ, a vorbit despre semnificaţia acestei sărbători:

Sărbătorim astăzi cea mai frumoasă zi a noastră, cu o bucurie uşor umbrită de faptul că autorităţile locului ne-au cam uitat. De fapt, dacă mă uit bine în sală, cred că îmi ajunge autoritatea celor prezenţi: maestrul Gheorghe Vadana, profesorii Iosif Francisc Gille, Alina Pamfil, Monica M. Cristea, Coralia şi Gheorghe Bunghez, Gheorghe Amaicei – intelectuali de prestigiu care cinstesc Ziua Învăţătorului alături de noi de zeci de ani, care au pus umărul de la început la apariţia şi propăşirea revistei „Apostolul”. De ce autorităţi mai era nevoie aici?

În continuare profesorul Liviu Rusu a evocat faptul că pe vremuri, la Congresele Asociaţiei, participau Preşedintele Academiei Române sau Ministrul Instrucţiei Publice, preluând mesajul acestora: fiţi uniţi în jurul Asociaţiei Învăţătorilor şi al revistei Apostolul şi fiţi sănătoşi pentru ca să avem puterea să ne facem treaba.

In intervenţia sa domnul Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ şi-a exprimat respectul şi preţuirea pentru toţi cei care lucrează în sistemul de învăţământ, pentru toţi cei care contribuie la ridicarea ştachetei valorice a şcolii româneşti.

Nu pot să nu constat cu îngrijorare, din ce în ce mai mult, că în ultima vreme suntem tot mai puţin preocupaţi de bucuriile sufletului. Din păcate grijile materiale, care sunt şi ele importante, încep să devină prioritare, nelăsându-ne să trăim cu toată inima sărbătorile noastre de suflet, şi aşa tot mai puţine în ultima vreme.

Trebuie să ne gândim la aceste lucruri foarte serios, dar, mai ales, cu optimism. „Vom fi ce am fost şi mai mult decât atât”, spunea Petru Rareş şi eu cred, totuşi, în viitorul Şcolii Româneşti. Felicitări laureaţilor premiilor acestei ediţii. La mulţi ani de Ziua Învăţătorului!

A urmat la microfon profesorul Ion Popescu care a vorbit despre activitatea asociaţiei nemţene şi a propus un moment de reculegere în memoria celor care i-au dat strălucire: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Constantin Baroi, Paul Vasiliu, Tatiana Antonovici ş. a.

În luarea sa de cuvânt, profesorul Gheorghe Amaicei, a vorbit despre memoriile adresate Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în calitatea sa de preşedintele de onoare al AINt, pentru repunerea în drepturi a Zilei Învăţătorului, despre oficializarea indiferenţei în România de astăzi. Apoi domnia sa a evocat trecutul glorios al zonei, aşa cum reiese el din studiul ERI ŞI AZI, publicat de Leon Mrejeriu, în revista Apostolul, nr. 7-9, iulie – septembrie 1940.

Judeţul Neamţ este un judeţ de credinţă, de vitejie, de cărturărie şi de artă. La fiecare pas urmele străbune sunt viu grăitoare şi sunt mărturie neîndoielnică despre trecutul luminos al acestui judeţ, aşa de variat şi de plin de frumuseţe neîntrecute, ca înfăţişare fizică. Ctitoriile domneşti de credinţă, de învăţătură şi de artă se întâlnesc presărate pe tot cuprinsul judeţului. Cărţile ieşite din tiparniţele Mănăstirii Neamţului au răspândit pe toate întinsurile româneşti duhul credinţei, al limbii şi al sufletului străbun. Ţesăturile de covoare, cusăturile, broderiile şi împletiturile, de artă neîntrecută, sunt o oglindire a vechilor îndeletniciri artistice din vremuri apuse.

Intervenţiile de protocol fiind încheiate, se trece la prezentarea ultimului număr al revistei, nu înainte ca domnul Rusu, un vajnic combatant pe redutele publicaţiei, să-şi exprime nădejdea că Apostolul e pe un drum bun şi să profite de acest moment festiv pentru a evoca textul Începem al doilea an, semnat de V. Gaboreanu, în numărul 13, noiembrie 1935, la un an de la apariţia revistei. Un text concis şi optimist.

Delegat de redactorul-şef să facă prezentarea numărului 222 al revistei, profesorul Mihai Floroaia, redactor al publicaţiei de aproape un deceniu, a mulţumit conducerii Sindicatului nemţean pentru susţinerea unui proiect care depăşeşte tematic priorităţile vieţii sindicale şi a vorbit despre deschiderea Apostolului spre noi orizonturi şi spre noi altitudini. S-a remarcat deschiderea către Basarabia (odată cu creşterea numărului de pagini), valoarea intelectuală şi larga diversitate tematică a colaborărilor venite de aici – Drumul spiritual al lui Ferdinand I – prin localităţile basarabene, Mihail Sadoveanu despre Basarabia la 1919, Publicistica basarabeană a tranziţiei. Paşi spre Unire –, precum şi deschiderea către spaţiul european – Eticheta Şcoli durabile în contextul dezvoltării Durabile, Amplificarea dimensiunii internaţionale a şcolilor prin proiectele Erasmus.

În continuare s-a trecut la decernarea Premiilor Revistei Apostolul, redactorul-şef revenind la justificarea şi menirea acestora:

Apostolul s-a dorit un dialog despre viaţa şcolii, viu, doct, puternic, competent, deschis continuu spre optimizarea acestei vieţi. Dar timpul a mai adăugat o prioritate: repaginarea imaginii şcolii şi a apostolilor ei. Într-o lume care se uită chiorâş la şcoala românească, nu-i de ajuns să nu blamezi această şcoală. Ea trebuie apărată, lăudată, îngrijită. Curtea noastră nu-i plină numai de răgălii – cum citim, cum vedem la tv, cum se perorează graseiat în parlament sau la Cotroceni. Mai există Domni/Doamne Trandafir, mai există modele de oferit viitorului. Am încercat să-i omagiem pe aceştia, inventând propriile noastre premii, îi vom prelua în calendarul fiecărui număr alături de alte valori ale spiritualităţii nemţene şi ne gândim că, în timp, chiar li s-ar putea dedica o carte. Pentru că scripta manent, nu-i aşa? Cum am mai spus, premiile noastre se oferă pentru excelenţa în munca de la catedră, dar, de regulă, pentru cea din afara ei; pentru management, pentru promovarea tradiţiilor şi artei populare româneşti, pentru creşterea şi afirmarea tinerelor speranţe nemţene – condeieri, muzicieni, plasticieni, informaticieni sau sportivi – pentru performanţa olimpică şi promovarea imaginii României peste hotare.

Ca se obicei, şi această ediţie a premiilor a propus cinci laureaţi. Numele lor a fost stabilit într-o discuţie la care au luat parte conducerile SLLICS, AINt şi APOSTOLUL, încă de la sfârşitul anului trecut, de când au început diligenţele necesare bunei desfăşurări a evenimentului. Deficienţele de comunicare, sau pur şi simplu hazardul, au făcut ca la festivitate să nu poată fi înmânate decât trei premii. Primul a fost atribuit domnului Florin NICOLAU, profesor de învăţământ primar la Şcoala nr. 5, Piatra-Neamţ şi a fost ridicat de Lia Nicolau, soţia sa – din păcate laureatul fiind internat în spital. Cităm din laudatio, prezentat de colega sa, profesor pentru învăţământ primar, Irina-Amelia Bârsan:

Omagiem azi personalitatea unui intelectual de o certă valoare, a cărui prezenţă la catedră a influenţat evoluţia învăţământului primar din judeţul Neamţ. Onorăm azi pe cel care a semănat lumină în minţile tinere ale celor care vin către mentorii lor cu emoţie şi speranţă. El, dascălul Nicolau Florin, Domnul Trandafir al zilelor noastre, a dus cu demnitate frumoasa, mirabila povară a luminării minţii şi sufletelor celor tineri, efortul de a da învăţătură, adeseori încercat, dar niciodată ostenit în misiunea sa.

Există oameni cu har, care sfinţesc locul. Un astfel de om este şi colegul meu. Are un farmec aparte, este un om dăruit şi profund, iar mesajul pe care îl transmite are asupra elevilor o influenţă ce nu încetează niciodată.

Prin eforturile dumnealui permanente, prin demnitate şi onoare, prin calitate intelectuală şi rafinament, a reuşit să formeze generaţii întregi de elevi. A ştiut şi ştie să aibă o viziune a întregului, a lucrului profund şi durabil.

Din păcate, nici al doilea laureat, prof. Dorel HARALAMB de la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, nu a putut lua parte la festivitate. Din păcate pentru cei care urmau să-l aplaude, din fericire pentru el, fiind plecat la o importantă şi neaşteptată întrunire de familie.

În cuvântul său despre colegul Dorel Haralamb, prof. Grigoruţă Oniciuc a subliniat personalitatea complexă a acestuia, referindu-se la calităţile profesionale, manageriale şi umane ale laureatului. Au fost evocate performanţele elevilor săi, manualele scoase şi implicarea în refacerea curriculum-ului la disciplina fizică, calităţile de tehnician şi de prieten, greutatea cuvântului său în deciziile importante ale şcolii. Şi şi-a terminat intervenţia memorabil:

Dorel Haralamb putea oricând să fie un profesor universitar, fără probleme. Putea să fie la Iaşi, putea să fie în străinătate, oriunde ar fi fost solicitat, pentru că mintea lui este strălucită. Faptul că a ales să rămână în învăţământul nemţean a reprezentat fără îndoială un câştig pentru şcoala nemţeană.

Sarcina de a-l prezenta pe al treilea laureat, Prof. Gheorghe APETREI, director al Colegiului Tehnic „Ion Creangă” din Târgu-Neamţ, i-a revenit profesoarei Mihaela Toma, de la aceeaşi instituţie. A fost o sarcină plăcută, executată cu admiraţie, pasiune şi competenţă:

Domnul director Gheorghe Apetrei s-a ridicat la statutul de lider veritabil, ale cărui precepte etice se reflectă nu numai în viziunea şi misiunea colegiului, ci şi în climatul colegial şi profesional, profesorii avându-l drept model de conduită personală şi didactică. (…) Principala calitate a domniei sale o constituie cunoaşterea profundă a umanităţii pe care o acceptă cu toleranţă, empatie, diplomaţie şi inteligenţă. Admiraţia mea este generată de observarea modului în care face faţă acestei cariere, căci posedă darul de a armoniza cele mai diverse temperamente, evitând astfel conflicte şi împăcând orgolii. (…) Îl consider un exemplu demn de urmat, un model de lider şi de profesor, dar, mai presus de toate, un om în adevăratul sens al cuvântului, căci altruismul şi ambiţia îi sunt linii directoare ale carierei şi ale vieţii.

Profesorul Gheorghe Apetrei a mulţumit pentru premiu şi a declarat emoţionat: Acest premiu mă bucură şi mă onorează, şi doresc să-l dedic părinţilor mei, ambii profesori, care mi-au influenţat destinul şi alegerea carierei.(…) Mi-a plăcut ce am făcut şi îmi place şi acum. Consider că cel mai frumos lucru care ni se întâmplă este să te duci la şcoală cu drag. Şi să ai în fiecare zi sentimentul că nu doar i-ai învăţat pe alţii, ci ai învăţat şi tu ceva …

În finalul manifestării, prof. Carmen-Elena Corlăţeanu, directorul Liceului „Victor Brauner”, gazdă amiabilă a sărbătorii, a salutat oaspeţii, i-a felicitat pe laureaţi şi a oferit din partea instituţiei un emoţionant şi mult aplaudat moment muzical.

Menţionăm că celorlalţi doi laureaţi care n-au putut fi prezenţi – prof. Paul ALEXANDRU de la Colegiul Naţional „Roman Vodă”, Roman şi prof. Mihaela GHERGHELESCU de la Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi”, Piatra-Neamţ – li se vor înmâna premiile la locul de muncă, după deschiderea noului an şcolar.

Mircea ZAHARIA