• Interviu cu dl. Gabriel Ploscă – preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ
– Domnule Gabriel Ploscă, oare despre ce am putea vorbi astăzi, decât despre evenimentele din afara sferei obişnuitului care tocmai s-au întâmplat şi care ne marchează profund, pe toţi cei din domeniul învăţământului? Care a fost picătura care a umplut paharul şi a dus la declanşarea grevei din educaţie?
– În primul rând este vorba despre neaplicarea integrală a Legii 153/2017, care trebuia pusă în practică încă de la 1 septembrie 2020, lucru care nu s-a întâmplat pentru personalul didactic şi majoritatea celui didactic auxiliar, decât parţial, la 1 ianuarie 2023. Iar pentru personalul nedidactic încă nu se aplicase nimic. În plus, s-au desfăşurat consultaţiile pe Legea învăţământului preuniversitar şi acolo noi am încercat să introducem o prevedere pentru ca, în viitoarea grilă de salarizare să se plece de la principiul ca salariul debutantului să fie egal cu salariul mediu brut pe economie. S-a cerut aceasta deoarece dorim, în primul rând, să atragem în sistem tinerii dotaţi pentru învăţământ, dar care nu vin datorită salariilor foarte mici. În al doilea rând considerăm că salarizarea pentru întregul personal didactic trebuie să înceapă pornind de la acest salariu al debutantului, în funcţie de studii, vechime, grade didactice, şi sperăm să urcăm pe scara cu 12 trepte a salarizării, la o poziţie corespunzătoare importanţei sociale a muncii depuse de noi. În proiectul legii despre care vorbim acest principiu se regăsea, surpriza a fost însă în Parlament, unde a fost scos. S-au găsit diferite pretexte, cum ar fi, că nu poate fi trecută în Legea învăţământului preuniversitar o chestiune legată de salarizare, ceea ce ne-a făcut să ne gândim că nu vor respecta principiul nici în noua grilă de salarizare. Alt factor declanşator a fost legat de faptul că aveam o grilă de salarizare elaborată de o comisie a Ministerului Educaţiei cu reprezentanţii noştri şi agreată până la urmă de Ministerul Educaţiei, dar surprinzător, când a ajuns la Ministerul Muncii nu s-a mai discutat despre acest principiu. A fost un alt mare semnal de alarmă care ne-a arătat că trebuie să intensificăm eforturile pentru respectarea drepturilor noastre.
– Observând aşadar în acele momente că aveaţi motive serioase de îngrijorare, care au fost de fapt etapele parcurse până la începerea grevei?
– În lupta noastră sindicală această grevă a fost un moment deosebit, cum nu întâlneşti prea des. În legătură cu pregătirea şi începutul acesteia, trebuie să spunem că mişcările sindicale de protest au debutat în decembrie, cu pichetări ale Guvernului, ale Parlamentului, apoi pichetări repetate la sfârşit de ianuarie, de februarie – încercând totuşi în timpul acestor proteste să purtăm şi un dialog social cu cei de la putere, şi să le aducem la cunoştinţă problemele cu care se confruntă sistemul educaţional, venind chiar cu soluţii. A fost apoi un miting mare la Bucureşti, urmat de anunţul că în data de 20 aprilie vom lansa un referendum prin care să ne consultăm colegii în legătură cu declanşarea unei greve. Guvernanţii au tratat cu indiferenţă mesajele noastre şi au crezut că ne vor păcăli mereu cu nişte promisiuni mincinoase şi cu numeroase amânări. Cum era de aşteptat, majoritatea membrilor de sindicat s-au pronunţat pentru grevă – în judeţul Neamţ procentul a fost de 72,58% – la nivel naţional media fiind în jur de 71%.
A urmat marele miting şi protest din 10 mai, când deja cifrele referendumului erau centralizate şi am putut declara atunci că vom începe greva pe 22 mai, nu însă înainte de parcurgerea etapei obligatorii a grevei de avertisment de pe 17 mai. Speram ca măcar atunci politicienii să îşi plece urechea la revendicările noastre şi să găsească soluţii, dar nu a fost aşa.
– Când consideraţi că a apărut ideea aceasta a grevei pentru demnitate, care a devenit de fapt laitmotivul acestei acţiuni?
– Odată cu protestul din 10 mai a început lupta pentru redobândirea demnităţii noastre, marşul nostru îndreptându-se dinspre Piaţa Victoriei spre Parlament; acolo însă aveau loc nişte răfuieli politice între cei de la putere şi cei din opoziţie. Vorbesc despre demnitate pentru că despre asta a fost vorba în momentul în care am oprit protestul nostru, chiar dacă avea aprobarea să continue, pentru a nu ne amesteca cu cei care aveau interese politice, pentru că întotdeauna ne-am ferit de politizare. Noi când ieşim în stradă suntem aplaudaţi de opoziţie şi blamaţi de putere şi când nu ieşim, opoziţia ne arată cu degetul că am pactizat cu puterea, iar puterea este mulţumită. Deşi se vorbeşte despre politizarea la vârf a organizaţiilor sindicale, cel puţin în Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ nu am simţit acest lucru, şi am multă vechime şi experienţă în aceasta. Sigur că este normal ca la un moment dat, – dacă cei de la putere îţi recunosc drepturile sau îţi soluţionează revendicările – să ai o atitudine nebeligerantă faţă de ei. Se mai vorbeşte că mişcarea sindicală este una de stânga, dar eu o consider doar una a membrilor săi, pentru soluţionarea revendicărilor de natură socială, salarială etc.
– Cred că este foarte important să înţelegem şi cum a avut loc practic declanşarea efectivă a grevei.
– Declanşarea grevei s-a făcut la nivelul federaţiilor, deci la nivelul sistemului de învăţământ, deoarece pe plan naţional procentul celor care şi-au asumat greva era de peste 50%. Există lucruri care nu s-au înţeles, ajungându-se a se crede, în special spre sfârşitul grevei, că orice şcoală poate decide soarta acesteia, lucru neadevărat, deoarece doar federaţiile pot hotărî continuarea sau suspendarea grevei. Federaţiile care au declanşat greva au notificat inspectoratele şcolare, Ministerul Educaţiei, Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar noi, la nivel judeţean am avut datoria să notificăm unităţile şcolare. S-a constituit un comitet de grevă la nivel naţional dar şi la nivelul fiecărui judeţ, şi în fiecare unitate şcolară, pentru gestionarea situaţiei celor care protestau, pentru ca totul să se desfăşoare conform legii, pentru a nu fi acuzaţi de pagube asupra patrimoniului, pentru a nu răspunde la provocări sau a crea tensiuni artificiale. Am trecut prin multe greve dar aceasta a fost cu totul altceva, mai ales datorită modului facil în care s-a putut face informarea şi comunicarea. În trecut nu existau aceste multiple reţele de socializare, foloseam faxul, telefoanele, însă acum sistemul acesta de comunicare rapidă şi diversă ne-a ajutat, dar ne-a făcut şi mari deservicii, datorită dezinformărilor şi încercărilor de manipulare (unele chiar reuşite). Am avut încă de la început satisfacţia că marile unităţi şcolare din judeţ au aderat la mişcare. Când te uiţi la un liceu ca „Petru Rareş”, „Roman Vodă” sau „Ştefan cel Mare” şi vezi că acolo oamenii rămân pe poziţii, asta dă curaj.
– Şi a început… Punctaţi cele mai fierbinţi momente ale grevei.
– Noi ne-am gândit ca lupta să nu se rezume la a sta în cancelarie, ci am ieşit din start în stradă. Am fost printre primii care împreună cu Iaşul am pichetat Prefectura, într-o acţiune reuşită, unde au participat între 500-600 profesori. S-a luat poziţie, s-au spus lucruri clare legate de revendicările noastre, am fost primiţi de domnul prefect care ne-a ascultat, ne-a dat dreptate (o făcuse şi în decembrie), dar ceea ce ceream noi nu se putea rezolva pe plan local, ci ţinea de parlament, preşedinte, guvern. În unele oraşe mari aceste manifestări au continuat.
După prima săptămână de grevă, iată guvernul vine cu o promisiune de a se acorda în integralitate Anexa 8, prin care tot ce înseamnă personal nedidactic şi o parte din didacticul auxiliar să aibă în totalitate ceea ce li se cuvenea din Legea 153/2017, fapt care a dus la o creştere salarială de 9% pentru personalul nedidactic. Dar văzând fermitatea noastră, au venit şi cu nişte surogate de propuneri, cum ar fi acele vouchere şi prime.
Un pas mare a fost marşul către Cotroceni desfăşurat pe 31 mai, unul al retrezirii demnităţii, pentru ca cel de pe 9 iunie să fie al manifestării depline a acesteia. Pe 31 mai preşedintele a transmis prin jandarmi că primeşte delegaţia noastră şi s-a erijat în mediator al intereselor noastre, rezultatul fiind o ordonanţă prin care ni se promiteau 1000 lei brut la salariu pentru tot ce înseamnă didactic, iar pentru nedidactic 400 lei brut (la care se adăuga şi aplicarea Anexei 8). Dar noi am cerut în mod expres ca acel principiu al salariului debutantului să apară într-o ordonanţă. În schimb am primit o declaraţie politică apărută în Monitorul Oficial dar care nu ne mulţumea, pentru că nu avea nici o valoare juridică.
A venit apoi acel marş al demnităţii din ziua de 9 iunie 2023, când locatarul de la Cotroceni era la vila sa din Neptun. Eu consider că noi am avut dintotdeauna demnitate, dar poate că era într-o stare latentă, însă acea mobilizare de atunci, atâta solidarizare în jurul unor principii, a demonstrat întregii societăţi că suntem o forţă şi că uniţi ne putem afirma identitatea. Nu mai era vorba despre salarii, ci ceream în primul rând să fim recunoscuţi pentru importanţa socială a profesiei noastre şi să fim respectaţi. De aceea am şi stârnit în jurul nostru atâta simpatie, în rândul părinţilor, al elevilor şi al oamenilor care fără a mai avea legătură cu sistemul educaţional îi înţelegeau rolul pentru a avea o naţie normală.
După acest marş au fost alte şi alte negocieri, ultima strigare din partea guvernului fiind acea sumă de 1300 lei brut la salariu şi prima de carieră didactică de 1500 lei net oferită pe 5 octombrie, până în anul 2027 personalului didactic, plus prima de carieră profesională de 500 lei net oferită personalului nedidactic. Dar principiul dorit de noi, acela al salariului profesorului debutant încă nu exista în corpul ordonanţei.
– A existat cumva o împrejurare specială care a dus la rezolvarea până la urmă a problemei acestui principiu al salariului debutantului?
– Aici a intervenit acel moment crucial care a fost urgenţa rotaţiei premierilor. Astfel că luni, 12 iunie, noi trebuia să raportăm federaţiei numărul de colegi din judeţ care mai erau în grevă şi numărul celor care doreau să continue greva. În Neamţ erau în grevă încă 3081 de persoane, care reprezentau 71,63% din totalul celor care au început pe 22 mai (4362) şi au declarat că vor să continue 2529 persoane, adică 57,97%. A fost convocat de urgenţă Colegiul Naţional al Liderilor. Informaţia de ultimă oră era că va apare în corpul ordonanţei principiul dorit de noi. Iar de la 1 ianuarie 2024, urma o majorare a salariilor cu 50% din diferenţa dintre salariul maxim pe viitoarea grilă de salarizare ce urma a fi negociată şi salariul în plată la 1 iunie 2023, crescut în medie cu 25%. Presiunea era extraordinară, noi trebuind să dăm un răspuns rapid dacă suntem de acord cu această soluţionare şi încetăm greva. Premierul Ciucă a spus că dacă nu suntem de acord cu o astfel de ordonanţă de urgenţă aceasta nu va fi dată, dar rotatativa se va face oricum. Dacă am fi continuat greva, era posibil să pierdem această ultimă variantă a ordonanţei, urma rotativa, nu mai aveam cu cine discuta un număr de zile şi era clar că s-ar fi compromis examenele. Noi nu ne-am fixat niciodată ca obiective să dăm peste cap examenele, doar am folosit această împrejurare pentru a-i conştientiza pe guvernanţi despre situaţia noastră şi a întregului sistem de educaţie. S-a mai luat în calcul şi ideea că era posibil ca greva să moară încet. Judecând asupra întregii situaţii, s-a găsit această formulă cu suspendarea grevei, deci nu încetarea ei, care s-a votat în Colegiul Naţional al Liderilor de către majoritatea covârşitoare a membrilor (51 din 63). Marele avantaj al suspendării constă în faptul că noi putem relua greva oricând, fără a mai trece prin procedurile dinainte, stipulate în legea dialogului social.
– Şi acum să facem o recapitulare asupra a ceea ce s-a obţinut de fapt.
– În primul rând am cerut de la început, ca prin revendicările salariale să se acopere rata inflaţiei, ceea ce s-a rezolvat prin creşterea medie salarială de 25%. Principiul salarizării debutantului, care a întâmpinat cea mai mare rezistenţă în soluţionare, este cuprins în corpul unei ordonanţe de urgenţă, nu în preambulul acesteia cum încercaseră să ne înşele guvernanţii. La fel este cazul creşterii de 50% din diferenţa dintre salariul maxim din viitoarea grilă de salarizare şi salariul de la 1 iunie 2023, ultima etapă de creştere salarială urmând să se întâmple la 1 ianuarie 2025. Având în vedere că 2024 este an electoral noi vom încerca o forţare pentru etapa a doua de majorare salarială chiar în anul viitor, înainte de alegeri.
S-au obţinut aceste prime de 1500 lei net pentru perfecţionarea în carieră până în 2027 pentru didactic şi 500 lei net pentru nedidactic. În plus, angajamentele că vom fi prioritari la negocierea grilei de salarizare (ceea ce ministrul muncii a repetat de multe ori) şi am informaţia că acestea vor începe în zilele următoare, iar noi trebuie să fim foarte atenţi cu ceea ce se întâmplă. Am deblocat încheierea negocierii pe contractul colectiv de muncă în care sunt multe lucruri bune pentru colegii noştri.
O altă revendicare a fost legată de o finanţare corectă a sistemului de învăţământ. În Legea educaţiei există o astfel de prevedere pentru finanţarea cu 15% din cheltuielile prevăzute în bugetul consolidat, care se apropie de 6% din PIB.
Deci s-au obţinut multe, numai cine nu vrea să vadă sau este manipulat poate spune altceva. Dar trebuie să fim în continuare cu ochii pe guvern pentru ca promisiunile să se îndeplinească. Noi nu am avut intenţia de a răsturna guverne sau de a schimba sisteme, cum s-a vehiculat în mod eronat şi nici să slujim interesele unor forţe politice anarhiste. Noi am avut interesele noastre legate de oamenii noştri, pe care am dorit să-i reprezentăm.
– În ciuda acestor realizări, au fost acuzaţii de trădare la nivelul liderilor naţionali ai federaţiilor sindicale. Personal, în momentul în care l-am văzut pe Simion Hancescu ieşind de la Cotroceni pe data de 31 mai, am crezut că-i vor plesni şi venele în cap. Aceste acuzaţii de trădare seamănă mult cu atitudinea de a muşca mâna care te-a hrănit.
– Am simţit din plin aceste lucruri de care vorbiţi. Pe anumite reţele de socializare se vorbea chiar despre revendicarea de dublare a salariului de la 1 iunie, alţii doreau să primească tot ce considerau că li se cuvenea din 1990 încoace. Cred că pe undeva erau şi oameni care chiar aşa gândeau, dar s-a făcut şi o mare manipulare prin insuflarea acestor revendicări exagerate. Desigur că noi am riscat mult în intervalul dintre suspendarea grevei şi apariţia ordonanţei, care a fost de câteva ore. Dar lucrurile s-au finalizat bine. Am încercat să răspundem tuturor întrebărilor colegilor noştri, dar unii dintre ei nu aşteptau răspunsurile. Când intri într-un conflict, trebuie să ştii şi când să te opreşti. Am auzit colegi spunând că luptăm până la capăt. Dar care era acel capăt şi cu ce costuri? Imediat după suspendarea grevei s-a trecut la un program de recuperare, bineînţeles în limita posibilităţilor în funcţie de specificul fiecărei unităţi şcolare. Nu puteam da un cadru general pentru că fiecare şcoală este diferită. În prezent se încearcă prin manipulări şi fake news-uri să se inducă ideea destructurării sindicatului, pentru a crea altele la comanda unora, care nu sunt de bună credinţă. Dar eu sper că aşa ceva nu se va întâmpla şi nici nu vor avea loc retrageri din sindicat. Să nu cădem în asemenea capcane, să nu ne lăsăm confiscate reuşitele obţinute şi să ţinem sus stindardul demnităţii pe care cu atâta dârzenie tocmai l-am ridicat.
A consemnat Gianina BURUIANĂ