Rectificarea bugetară, o speranţă pentru Moş Crăciun

* Interviu cu dl. Gabriel PLOSCĂ, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ

 

– Propun să începem cu ce ne arde mai tare. Respectiv, cu rectificarea bugetară.

– Da. În sfârşit avem o veste bună pentru colegii noştri, şi anume că, la ultima rectificare bugetară, consiliile locale au primit suma de 550 de milioane de lei, bani destinaţi pentru achitarea hotărârilor judecătoreşti pentru personalul din învăţământul preuniversitar. Este vorba despre ultima tranşă de 35% din hotărârile judecătoreşti şi, eventual, plata unor restanţe, dacă este cazul, pentru unele unităţi şcolare. Este un lucru demn de salutat, însă este un lucru despre care trebuie să se ştie că nu a venit ca un cadou din partea guvernanţilor, ci este urmarea unor acţiuni îndelungate şi ferme ale Federaţiei noastre. Nu vreau să pară o laudă, dar trebuie spus că dacă noi n-am fi stat pe baricade, dacă n-am fi făcut numeroase demersuri şi presiuni asupra Guvernului şi Parlamentului, s-ar fi putut ca nici de data asta să nu fi avut această rectificare. Şi o spun încă o dată, pentru că trebuie să se înţeleagă, că nimeni, indiferent de culoare politică şi de guvernare nu dă aşa, voluntar, banii din propria iniţiativă. Dacă nu insistăm, dacă nu suntem acolo pe fază să cerem dreptul nostru, nu-l primim.

– E un lucru demn de toată lauda…

– Acuma, în continuare, noi, ca sindicat, ne propunem să monitorizăm – îmi cer scuze că folosesc un cuvânt care nu-mi place – să urmărim, procesul acesta care încă durează: drumul banilor până pe cardurile colegilor noştri. Mă refer la faptul că, după ce sumele vor fi repartizate, consiliile locale vor trebui să facă rectificările bugetare la nivel local, pentru ca, apoi, banii să ajungă la colegii noştri. Sperăm să nu avem greutăţi. De altfel, o să cerem şi sprijinul Prefecturii, astfel încât aceste rectificări ale bugetelor locale să fie făcute la timp, şi banii să ajungă acasă cel târziu până la vacanţa de iarnă, ca să ne bucurăm de Crăciun. Şi aş mai lega lucrul acesta de încă un aspect, şi anume de faptul că avem convingerea că, dacă nu săptămâna aceasta cel puţin săptămâna viitoare, în Senatul României se va vota proiectul de lege prin care se modifică finanţarea de bază referitoare la cheltuielile de personal. Aceasta înseamnă că banii nu o să mai vină prin consiliile locale, ci pe traseul Ministerul Educaţiei, inspectorate şcolare, unităţi şcolare. Şi sperăm că în cazul acesta nu o să mai avem nevoie de încă o rectificare, de încă o operaţiune birocratică, o rectificare la nivel local.

– Asta ar însemna că se simplifică lucrurile.

– Da, se simplifică lucrurile. Desigur, au rămas încă multe lucruri de rezolvat, în primul rând consecinţele aplicării Legii 153 şi, în principal, mă refer aici la respectarea tranşelor de vechime la catedră, la care colegii noştri au dreptul. Mă refer şi la modul de calcul al orei suplimentare, calcul în care ar trebui să se includă şi gradaţia de merit, acolo unde ea există. Şi nu numai aceasta. Sunt mai multe lucruri scăpate, ca să zic aşa, din cadrul Legii 153, lucruri pe care noi dorim să le remediem. Dar deocamdată aşteptăm să apară metodologia, pentru ca lucrurile să fie cât mai clare.

– Am înţeles din presă că în ultima vreme aţi avut câteva evenimente importante în viaţa Sindicatului din Învăţământ Neamţ.

– Da. Din punct de vedere organizatoric, în această perioadă, adică la începutul, respectiv la mijlocul lunii noiembrie, au avut loc două mari evenimente ale mişcării sindicale în România şi anume Congresul Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România, la care noi suntem afiliaţi, congres care se ţine o dată la 5 ani. Este un moment de bilanţ al activităţii din ultimii 5 ani, se elaborează strategia pentru următoarea perioadă şi, desi­gur, se aleg organismele de conducere. Şi trebuie să spunem că suntem bucuroşi fiindcă avem şi reprezentanţi ai Neamţului în organismele de conducere ale Confederaţiei: este vorba de subsemnatul, care a fost ales ca membru al Biroului Executiv Naţional al Confederaţiei, şi de doamna Gabriela Grigore care, alături de mine, a fost realeasă membră în Consiliul Naţional al Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România.

Mai aproape de data la care vorbim (N.R. Interviul a fost realizat pe data de 21 noiembrie.) a fost Conferinţa Federaţiei Sindicatelor Libere din România, care a avut loc la mijlocul lunii noiembrie. Şi aici au fost aceleaşi etape: darea de seamă a ceea ce am făcut până acum – am văzut ce am făcut bun, ce am făcut mai puţin bun, şi ce trebuie să facem de aici mai departe – obiectivele mişcării sindicale din învăţământ, strategia noastră, astfel încât lucrurile să meargă mai bine şi, desigur, au fost alese şi noile organisme de conducere ale Federaţiei. Şi au fost şi modificări la statut.

– Nu s-au modificat lucruri esenţiale, nu?

– Ba da. Au venit foarte mulţi oameni noi în organismele de conducere. Proporţia de schimbare a fost cam 50%. În ceea ce mă priveşte, am candidat la funcţia de vicepreşedinte, pe care o deţin din 2007 – am fost şi consilier, dar din 2002 în 2007 – şi, cu sprijinul echipei de aici, de la Neamţ, cu sprijinul colegilor din ţară care-mi cunosc activitatea şi îmi apreciază rezultatele muncii, am fost reales în funcţia de vicepreşedinte, pe un mandat de 5 ani.

– Urmând să răspundeţi de…

– În ultimul mandat, am coordonat împreună cu un coleg, departamentul pentru programe şi proiecte. Deocamdată nu ştiu cu ce o să mă ocup, deoarece urmează ca, în perioada imediat următoare să regândim departamentele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ şi, după ce le regândim, le reaşezăm. Desigur, mi-aş dori să rămân în continuare să lucrez la departamentul de proiecte şi programe. Dar până când se lămuresc multe lucruri încă neclare…

– Eraţi unul dintre oamenii care pleda pentru învăţământul dual, pe care-l susţinea şi-l argumenta. Nu vreau să deviez discuţia, dar poate punctăm. Ştiu că în cadrul acelei comisii pledaţi foarte tare pentru învăţământul profesional, era una dintre preocupări…

– O să ajungem şi la asta. Deocamdată aş vrea să merg să lucrez iar pe proiecte-programe, şi până când se lămuresc unele lucruri în ceea ce priveşte modalitatea de accesare a fondurilor europene pe axele care ne interesează pe noi, până când se dezgheaţă finanţările norvegiene, cred că trebuie să fim mai activi, mai implicaţi, în accesarea de proiecte de tip Erasmus+, pe mobilităţi şi formare. Când spuneam că până se lămuresc unele lucruri, mă gândeam la POCU, adică programele operaţionale cu capital uman, care au înlocuit programele POSDRU. De asemenea, îmi propun să remediem modificarea în ceea ce priveşte statutul învăţământului profesional şi tehnic. Am reuşit şi am adus în Legea Educaţiei posibilitatea de a se asigura cazare şi masă gratuită celor care vin la şcoala profesională, tocmai ca să atragem elevii către şcoala profesională, mai ales elevii din mediul rural, copii cu o situaţie materială precară, care, din această cauză, abandonează, de foarte multe ori, şcoala. Aducându-i la şcoală, vom avea mai multe norme didactice, mai mult de muncă, dacă vreţi. Alte beneficii ar fi reabilitarea căminelor şi cantinelor şcolare şi, iarăşi, crearea de locuri de muncă. Vreau să nu mai apară, acolo, sintagma „se poate”, pentru că finanţarea „se asigură”, şi trebuie să vină de la bugetul mare, nu de la bugetele consiliilor judeţene sau de la consiliile locale, aşa cum apare în lege.

– Asta s-a hotărât sau de acum intră în discuţie?

– Păi eu trebuie să mă ocup de acest lucru. Deja un prim pas am făcut, dar legea n-a ieşit aşa cum am vrut noi. A ieşit cu „se poate”. Şi acum vrem să îndreptăm lucrurile, să fie exact cum am vrut noi, cu „trebuie”, nu „se poate”.

Dar, dacă e să vorbim puţin şi despre activitatea mea în cadrul Federaţiei, trebuie să spun că totdeauna am susţinut că trebuie să ne concentrăm mai mult pe principiul unităţii şi solidarităţii. Şi pentru ca acest lucru să se consolideze, trebuie ca noi să ne cunoaştem mai bine, noi, cei din cadrul Federaţiei. Să ne cunoaştem mai bine, să fim chiar prieteni. Şi aici m-am gândit că sunt foarte importante schimburile de experienţă interjudeţene, organizate de judeţ sau de către Federaţie, participarea, iată, la competiţii sportive sau la activităţi culturale. Aşa ne cunoaştem, mergând împreună la astfel de activităţi şi nu numai la sporadicele întâlniri pe care le avem. Şi, încă un lucru pe care încercăm şi noi, la Neamţ, să-l facem, şi deja l-am enunţat într-un Colegiu Naţional al Liderilor Federaţiei – încercarea de a asigura cât mai multe servicii membrilor de sindicat. Şi când vorbesc de servicii mă refer la tot felul de bonusuri sau reduceri pentru medicamente, pentru analize medicale, pentru multe, multe altele. Cred că trebuie să facem lucrul acesta. Noi avem, un început, la Neamţ, şi încercăm să-l ducem mai departe. Există asemenea iniţiative şi la nivel de Federaţie – de exemplu, acele carduri de benzină LUKOIL – dar avantajul la nivel de Federaţie este că poţi să te duci şi să negociezi bonusuri în numele a 170.000 de membri de sindicat. Ceea ce contează altfel.

– Altceva?

– Aş mai dori să spun că, în ceea ce priveşte activitatea noastră aici, în Neamţ, am început ultima serie a programului de formare pentru liderii de sindicat pe programul de formare care se numeşte Dialog Social şi Leadership în Educaţie. Avem trei grupe deja – o grupă la Piatra-Neamţ, una la Târgu Neamţ şi una la Roman cu care am început din primăvară un amplu program de formare pe care îl finalizăm anul acesta. Majoritatea liderilor noştri de sindicat au urmat acest program de formare şi considerăm că, dincolo de cele 15 credite pe care le primesc, cele aflate, cele învăţate, cele deprinse în acest program de formare, i-au ajutat în mod real, în activitatea lor de lider din unităţile şcolare.

 

A consemnat Mircea ZAHARIA