(2 iulie 1933- 28 mai 2020)
Fiica învăţătorilor Ecaterina şi Alexandru Dabija, Alexandrina-Carmelia Mancaş a absolvit cursurile liceale la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ şi este licenţiată a Institutului Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti – specializată în cultură fizică medicală şi scrimă.
A fost profesoară la Liceul „Carol I” din Bicaz, la Şcoala gimnazială „Elena Doamna” şi la Colegiul Naţional „Petru Rareş”, dobândind gradele II şi I în învăţământ. Între anii 1964-1971 a desfăşurat o susţinută activitate artistică, fiind de două ori, în1965 şi 1968, distinsă cu medalia de aur şi titlul de laureată a Concursului Naţional de Teatru pentru Neprofesionişti „I. L. Caragiale”, pentru care merite, în anul 1968, i s-a oferit un loc de studentă la Institutul de Teatru din Bucureşti, fără examen de admitere. A colaborat la revista de profil a teoreticienilor din sportul românesc, ca specialistă în cultura fizică medicală şi a obţinut, cu un film şi un studiu pe această temă, în Cehoslovacia, la Praga, în concursul internaţional dedicat culturii fizice medicale, premiul întâi (1973). De asemenea, a colaborat la presa culturală, locală şi regională şi la revista cadrelor didactice din judeţul Neamţ. A scris drama „Omenie” şi a pus-o în scenă în anul 1971. A părăsit învăţământul prin pensionare şi s-a stabilit împreună cu familia în oraşul Nevers din Franţa, unde s-a dedicat picturii, având la activ peste o sută de tablouri în ulei.
A debutat editorial cu romanul psihologic „Eternitate de trei ani”, prefaţat de Dumitru Almaş (ed. Panteon, Piatra-Neamţ, 1993), publicând în continuare „Iepurii de la Iepureni” povestiri, ed. Nona, Piatra-Neamţ, 1997 (în colaborare cu Mihai-Emilian Mancaş); „Alb”, versuri, ed. Milenium, 1997; „Şerbeştii lui Talpă”, monografie, ed. Nona (colab.) – 2004; „Covorul Regal”, povestiri (proze aflate la intersecţia memorialisticii cu literatura, relatate de un narator iscusit, care stăpâneşte bine tainele limbii române, are adesea umor sau efuziuni sentimentale, dar mereu, obsesia adevărului istoric. Mai ales al celui legat de familia sa – „Apostolul”, nr. 201.), ed. „Cetatea Doamnei”, 2017; „Biografia supravieţuirii”, monografie, în curs de apariţie la editura „Cetatea Doamnei”, Piatra-Neamţ. Colaborări la presa locală şi la revistele culturale (Asachi, Ateneu, Preocupări didactice, Revista de Educaţie Fizică şi Sport ş. a.).
Dumitru Almaş scria în prefaţa romanului ei „Eternitate de trei ani” cuvintele Sfântului Apostol Pavel în Scrisoarea întâia către corinteni: „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dinte acestea este DRAGOSTEA”. Şi inima ei a ars pentru dragostea de oameni, de artă şi de şcoală.
Lumină lină, Doamnă profesoară!
APOSTOLUL