La 20 octombrie 2020, în incinta Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, avut loc lansarea cărţii „Manifest pentru Unire. Un antidot pentru neomarxism şi progresism”. Volumul are 232 de pagini şi este structurat în cinci capitole (Tradiţionalişti/ conservatori vs progresişti/ neomarxişti; Europa naţiunilor sau „naţiunea europeană”; Integrare europeană sau reîntregire naţională; Imperialismul rusesc şi naţionalismul românesc; Credinţa la români), prefaţa (Unirea şi unirile noastre) fiind semnată de preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, şi postfaţa (De ce nu s-a reunit Basarabia cu România) – de istoricul George Damian Mocanu.
Cartea este atât un manifest pentru unitate şi, implicit, românitate, cât şi o replică neomarxismului şi progresismului, autorul îmbinând argumentele ştiinţifice cu viziunea sa conservatoare privind disputele ideologice contemporane.
Ion Mischevca este doctorand în istorie la Universitatea de Stat din Moldova, bursier Erasmus Mundus la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Îi dăm cuvântul, selectând din „Introducerea” sa:
(…) „unionismul a devenit fie un subiect perimat, anacronic şi idealist, fie un panaceu şi un subterfugiu pentru tot felul de parveniţi şi neisprăviţi. Pe de altă parte, există destui opozanţi ai idealului naţional, care vor să ne reducă la tăcere şi să (ne) menţină (în) această „rezervaţie statală”, denumită Republica Moldova, promiţându-ne o iluzorie integrare europeană. S-ar putea obiecta că Unirea nu mai este actuală, într-o lume tot mai cosmopolită, în care oamenii se „unesc” prin internet. Însă anume în aceste condiţii avem nevoie de Unire, şi nu de uniri efemere. De revenire la origini, şi nu de dezrădăcinare. De luciditate, şi nu de superficialitate”.
(…) „unionismul nu este perceput ca un pericol de către neomarxişti şi progresişti, care doar îl marginalizează şi îl ridiculizează. În schimb, a devenit periculos să spui că eşti naţionalist şi chiar că ai o anumită identitate naţională. De parcă cea mai importantă organizaţie din lume nu se cheamă „Organizaţia Naţiunilor Unite”. Sau ca şi cum te-ai fi născut într-o eprubetă şi ai fi trăit într-o lume uniformizată. Într-un fel de Babilon modern, opus celui biblic, în care oamenii vorbesc aceeaşi limbă, au aceleaşi îndeletniciri şi obiceiuri, nu se deosebesc unii de alţii şi se consideră doar „locuitori ai planetei Pământ”.
(…) „dacă te declari naţionalist şi mai eşti alb, creştin şi heterosexual, rişti să fii discriminat tocmai de către cei care pretind că luptă cu discriminarea. Sau, cel puţin, eşti privit cu suspiciune pentru nu ştiu ce fapte imputate strămoşilor tăi, care aveau aceeaşi culoare a pielii, aceeaşi credinţă şi aceeaşi orientare sexuală. De parcă a fi naţionalist înseamnă a fi rasist, fanatic religios, violator sau toate împreună.”
Iar concluzia acestui demers ştiinţific este punctată sintetic de Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române: Istoricul de la Chişinău, Ion Mischevca, ne propune o (…) stare de veghe, o explicaţie lucidă a unirii noastre, o despărţire netă a patrioţilor autentici de xenofobi şi de şovini, o pledoarie sinceră pentru identitatea românească şi, mai ales, „un antidot la neomarxism şi progresism”.
Angelina BEGU