n. 29 septembrie 1974, la Piatra-Neamţ, a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza”, din Iaşi, secţia română-latină, şi un master în literatură comparată şi folclor. A finalizat în 2005 un doctorat în folclor şi antropologie culturală la aceeaşi universitate. Volumul său, „Imaginea Raiului în cultura populară. Eseu de antropologie” (Timpul, Iaşi, 2009) a obţinut premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi. În 2010 a publicat volumul de eseuri de critică literară „De-a dragostea şi drumul. Staţii de lectură” (Eikon, Cluj-Napoca). În 2011 a fost distins cu premiul pentru critică literară de către revista „Luceafărul de dimineaţă” din Bucureşti. Ultima carte e una de proză, „În drum spre sud. Roman de aventură” (Brumar, Timişoara, 2012). În prezent este membru al Uniunii Scriitorilor din România, desfăşoară o bogată activitate publicistică, deţine rubrici permanente de cronică literară în „Convorbiri literare” şi „Luceafărul de dimineaţă” şi este redactor la trimestrialul cultural „Conta”, editat la Piatra-Neamţ.
Referinţe critice
„Specializat, printr-un doctorat, în antropologie culturală, bine primit de voci autorizate pentru volumul «Imaginea Raiului în cultura populară», autorul îşi întregeşte acum postura de lector atent, cu background solid dobândit în biblioteci, şi chiar cu patima lor, bine filtrată prin practica vieţii literare de azi, care te solicită prin/pentru disciplină şi rigoare, şi nu din unghiul vreunei capacităţi de-a mitiza faptul scriptic. Discutându-l, preţ de zeci de pagini, pe ficţionarul Ioan Petru Culianu – de altminteri, cartea e dedicată avatarurilor prozei autohtone – Adrian G. Romila ne arată paşaportul său plin de vize pentru continentul eco-borgesian al semiozei infinite, dar se dovedeşte vaccinat asupra bolilor ce pot fi dobândite prin contaminarea cu logica, uneori sublim-perversă, a instaurării «dreptăţii» literatului”.
(Gabriel Coşoveanu, „România literară”)
„Din acest motiv m-am bucurat sa descopăr cartea criticului nemţean Adrian G. Romila, intitulată «În drum spre sud», o carte care ştie să semnaleze încă de la subtitlul «roman de aventură» (şi nu «de aventuri») diferenţa semnificativă între poveste şi povestire. Este, într-adevăr, o carte scrisa de cineva care preţuieşte literatura pentru ea însăşi, mai mult decât o fac, adesea, scriitorii «profesionişti». Ba chiar se poate spune că Adrian Romila scrie aceasta carte din postura celui care se afla în afara literaturii, fascinat de creativitatea scriitorilor, la care isi închipuie că nu are acces. Cartea se foloseşte in mod norocos de elementul patetic al «literaturii ca salvare», viziune proprie cititorului cu imaginaţie mitologizanta”.
(Doris Mironescu, „Suplimentul de cultură”)
„Profesionist aidoma oricărui critic, Adrian G. Romila meditează asupra condiţiei de cititor. «Profesionistul» lecturii (şi aici intervine o mărturisire lirică) are organul acela special, capabil să reacţioneze puternic la claritatea de cristal a unei formulări, la atingerea catifelată a unei metafore, la intensitatea culorilor dintr-o imagine, la potenţialul de viaţă al unei poveşti sau la eşafodajul complicat al ideilor în pulsaţia unei dialectici”.
(Gheorghe Grigurcu, „România literară”)
„Mai mult eseist şi critic al ideilor decât cronicar propriu-zis, deprins aşadar să interpreteze literatura ca fapt cultural complex (şi nu strict estetic), descifrabil în grilă antropologică, Adrian G. Romila şi-a câştigat respectul confraţilor îndeosebi datorită atitudinii sale echilibrate, de intelectual prob, cu un temperament fericit, care l-a ferit de ispitele vanităţii, făcându-l să vadă doar partea cea bună a lucrurilor”.
(Antonio Patraş, „România literară”)