• Interviu cu prof. Cristina Alungulesei – inspector şcolar pentru Educaţie timpurie
După ce a absolvit Liceul Pedagogic „Gheorghe Asachi”, Piatra-Neamţ (acum Colegiu Naţional), promoţia 1999, specializarea învăţător-educatoare, doamna Elena Cristina Alungulesei a urmat cursurile Facultăţii de Management din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, după care finalizează un master în domeniul Ştiinţelor Educaţiei. Până în anul 2010 şi-a desfăşurat activitatea didactică la Şcoala Gimnazială „Ioan Luca”, comuna Farcaşa, localitatea sa natală. Din 2010 este profesor pentru educaţia timpurie, titular la Grădiniţa cu Program Prelungit „Veronica Filip”, structură a Şcolii Gimnaziale „Elena Cuza”, Piatra-Neamţ. De câţiva ani a decis să se implice şi în domeniul managementului educaţiei timpurii, preluând funcţia de inspector şcolar.
– Ce v-a determinat să alegeţi meseria de dascăl?
– E simplu – dragul de copii şi consider că această meserie chiar mă reprezintă. Mama mea a fost educatoare şi modelul meu profesional. Ea m-a îndrumat şi m-a susţinut în a alege această meserie, spunându-mi mereu că e o cale frumoasă, plină de realizări nu doar profesionale, ci şi personale.
Astfel, am făcut cea mai bună alegere şi am urmat Liceul Pedagogic „Gheorghe Asachi”, apoi Facultatea de Management, dorind să am o specializare într-un alt domeniu, iar aceste studii au pus bazele a ceea ce sunt şi fac astăzi.
– Cum aţi descrie în câteva cuvinte, „călătoria” dumneavoastră în Educaţia timpurie, din rolurile de: educator, părinte şi inspector şcolar?
– În primul rând, sunt mamă, iar familia reprezintă totul pentru mine.
Pot spune că rolul de părinte m-a ajutat mult să cresc din punct de vedere profesional, deoarece am înţeles mai bine ce se petrece în sufletul copiilor şi care le sunt nevoile. Călătoria aceasta a început în urmă cu aproape 25 de ani, când am debutat în învăţământ, domeniu care îmi aduce şi astăzi împliniri. Ca inspector, sunt alături de colegele mele şi încerc să le ajut cât îmi permite legislaţia în vigoare, răspunzând tuturor solicitărilor. Când am acceptat această funcţie, am privit situaţia ca pe o provocare, dar şi ca o oportunitate grozavă de învăţare în domeniul managementului. Eu fac lucrurile cu inima, pentru că meseria noastră vine din inimă. Înainte de toate, caut să văd partea bună şi frumoasă a fiecărui copil, coleg, situaţii şi apoi să corectez, să îmbunătăţesc…
– Care consideraţi că sunt principalele provocări cu care se confruntă educaţia timpurie acum? Dar oportunităţile?
– Cred că, întreg sistemul actual de învăţământ întâmpină numeroase provocări.
În educaţia timpurie, destul de mult timp ne-am confruntat cu reducerea efectivelor şcolare în unele zone şi supraaglomerarea în altele. Însă, legislaţia actuală a venit în sprijinul nostru, astfel încât reuşim acum să lucrăm cu efective echilibrate, chiar şi în zonele unde sunt multe cereri.
Mai consider o provocare, din punct de vedere al organizării administrative, lipsa grădiniţelor cu personalitate juridică, la nivelul judeţului Neamţ înregistrându-se doar o singură astfel de unitate. E un drum destul de lung, fiind mai mulţi factori implicaţi, iar autorităţile locale au un cuvânt important de spus în acest sens.
Orice provocare poate fi transformată într-o oportunitate atunci când apelăm la instrumentele potrivite, spre exemplu, relaţia cu părinţii… O relaţie bună, corectă, reală cu aceştia, prin conştientizarea rolului lor de parteneri educaţionali, vine în sprijinul copiilor, prin activităţile de acasă, care ajută la consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor pe care noi le transmitem şi le formăm în grădiniţă. Astfel, părinţii pot înţelege importanţa muncii noastre, deoarece în primii şase ani de viaţă, se formează aproximativ 85% din structurile neuronale ale creierului, iar noi avem o responsabilitate majoră în a pune bazele educaţiei fiecărui copil.
Prin politicile educaţionale naţionale actuale şi proiecte precum P.N.R.R., se organizează cursuri de formare şi din ce în ce mai multe tinere, dar şi tineri (în judeţul nostru, avem doi colegi educatori), aleg această meserie frumoasă.
Aducerea creşelor în sistemul de educaţie timpurie, în urmă cu aproape trei ani, reprezintă un beneficiu, deoarece educatoarele din creşe lucrează după Curriculum, copiilor le sunt formate anumite cunoştinţe şi deprinderi, ei capătă rutina activităţilor, iar adaptarea la grădiniţă este mult mai uşoară.
Cu această ocazie, familia educaţiei timpurii din judeţul Neamţ s-a mărit, ajungând la aproape 800 de educatoare.
– Felicitări pentru proiectele educaţionale judeţene iniţiate şi implementate în educaţia timpurie în ultima perioadă! Lumea, Mintea, Emoţia a avut şi are un impact semnificativ în rândul colegelor. Să fie oare din nevoia de a găsi echilibru între mintea şi sufletul copilului?
– „Lumea, Mintea, Emoţia” are în primul rând un impact semnificativ în dezvoltarea socio-emoţională a copiilor. Acest proiect de suflet a luat naştere prin colaborarea dintre Compartimentul de Educaţie timpurie şi cel de Învăţământ primar al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ. L-am iniţiat la grupa mea şi am observat o nevoie din ce în ce mai mare a copiilor de a-şi dezvolta inteligenţa emoţională şi abilităţile sociale. M-am bucurat mult că am reuşit să îl aducem la nivel judeţean şi să sprijinim colegele în o mai bună înţelegere a nevoilor copiilor de a-şi gestiona emoţiile. Proiectul se desfăşoară prin activităţi specifice la grupă, prin participarea la un concurs judeţean şi la o conferinţă. Anul trecut, la prima ediţie a Conferinţei Emoţie şi echilibru, echipaje de preşcolari, chiar şi de grupa mică, au avut ocazia să evolueze pe o scenă mare, cea a cinematografului Mon Amour, Piatra-Neamţ.
– Ce alte proiecte mai coordonaţi?
– Suntem în al treilea an de implementare a proiectului STEAM „Aventuri în lumea ştinţei”. Prin activităţile desfăşurate, copiii au posibilitatea să înţeleagă anumite fenomene abstracte prin intermediul experimentelor şi pot prezenta machete sau alte materiale la secţiunea concurs tematic.
Fiecare din cele două proiecte are un grup închis, care respectă legislaţia privitoare la protecţia datelor cu caracter personal, unde colegele pot disemina anumite activităţi. Am constatat că aproape toate grădiniţele şi clasele de învăţământ primar sunt implicate.
Cu anumite ocazii, ca Ziua Educaţiei, Ziua lecturii, …, organizăm proiecte restrânse în cadrul cărora invităm colege din grădiniţe. Am avut activităţi de lectură la Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu”, Secţia de carte pentru copii, în librării, în unităţile şcolare din judeţ.
Derulăm activităţi în parteneriat cu Asociaţia OvidiuRo, care are încheiat un protocol de colaborare, la nivel naţional, cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Proiectul Naţional G.R.L.I. (Grădina de Relaxare, Linişte şi Învăţare), presupune amenajarea spaţiului exterior al grădiniţelor, respectând anumite zone, iar copiii din unităţile participante pot desfășura activităţi specifice în aceste spaţii.
Începând cu acest an şcolar, a debutat proiectul de colaborare Schimb de Experienţă Educatori-Învăţători-Profesori-Profesori din Unităţile Conexe, prin care se urmăreşte a face mai simplă trecerea copiilor de la un nivel de educaţie la altul.
– Dacă ar fi să schimbaţi un aspect ce ţine de educaţia timpurie, care ar fi acela?
– Aş întări importanţa statutului nostru, al profesorului pentru educaţie timpurie, în sistemul educaţional. Avem colegi foarte bine pregătiţi, absolvenţi ai liceelor pedagogice, ai facultăţilor de Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar, care promovează calitatea în activitatea lor didactică zilnică.
Mă bucur să văd că este recunoscută valoarea şi importanţa muncii noastre inclusiv prin proiectele care se implementează şi se derulează la nivel naţional.
A consemnat prof. Ramona-Mihaela ROŞU




