de Radu Gyr
O, brad frumos, ce sfânt păreai
În altă sărbătoare…
Mă văd copil, cu păr bălai
Şi ochii de cicoare.
Revăd un scump şi alb cămin
Şi chipul mamei sfinte,
Imagini de Crăciun senin
Mi-apar şi azi în minte.
Un brad cu daruri şi lumini
În amintiri se-arată,
În vis zâmbeşte ca un crin
Copilul de altădată.
Azi nu mai vine Moş Crăciun
În noaptea de cenuşă,
Ci doar tristeţile se-adun
Să-mi plângă lângă uşă.
În frigul temniţei mă frâng,
Sub lespezi reci, tăcute,
Împovărat de daruri plâng
În amintiri trecute.
Omătul spulberat de vânt
Se cerne prin zăbrele
Şi-mi pare temniţa mormânt
Al tinereţii mele.
COLIND CERESC
de Radu Gyr
Cerul şi-a deschis soborul
– Lerui, Doamne, Ler –
şi-au pornit cu pluguşorul
îngerii din cer.
Merg cu plugul de oglindă
şi de giuvaer,
toţi luceferii colindă
– Lerui, Doamne, Ler.
Patru heruvimi în haine
albe de oier
răspândesc în lume taine
– Lerui, Doamne, Ler.
N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari, ca să le-mpartă,
– Lerui, Doamne, Ler.
Singur tu aştepţi în tindă,
suflete stingher,
nesosita lor colindă,
– Lerui, Doamne, Ler.
Niciun înger nu mai vine
fâlfâind mister,
să colinde pentru tine,
– Lerui, Doamne, Ler.
(N. R. Sursa: Poeţi după gratii, antologie îngrijită de Crina şi Florin Palas şi editată de Mănăstirea Petru Vodă)