În fiecare an, la 1 Decembrie, Ziua Naţională a României depăşeşte graniţele statului român şi se aşază, cu discreţie şi emoţie, şi în inimile oamenilor din Republica Moldova. Nu este o sărbătoare oficială, dar este una trăită profund – ca o reamintire a rădăcinilor comune, a limbii care ne uneşte şi a unui trecut împărtăşit.
Pentru mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, această zi nu este doar o lecţie de istorie, ci o stare de suflet. Tricolorul purtat pe stradă, o floare depusă la un monument, o horă jucată în piaţă sau un cântec românesc fredonat cu emoţie devin gesturi simple, dar încărcate de semnificaţii adânci. Ele exprimă dorul de unitate, nevoia de apartenenţă şi respectul faţă de istoria care ne-a format.
La Soroca, Ziua de 1 Decembrie a fost marcată printr-un marş cu un tricolor de proporţii impresionante, purtat de oameni care au ales să-şi spună, în mod paşnic şi demn, identitatea. Copii, tineri şi vârstnici au mers împreună, sub aceleaşi culori, demonstrând că memoria Marii Uniri nu aparţine doar cărţilor de istorie, ci trăieşte în comunităţi şi în conştiinţa colectivă.
În oraşul Sângerei a fost organizat un marş la care au participat zeci de locuitori şi reprezentanţi ai autorităţilor publice. Oamenii au ieşit în stradă pentru a-şi exprima identitatea şi apartenenţa la valorile româneşti.
Şi în Chişinău, dar şi în alte oraşe şi sate, 1 Decembrie adună oameni în jurul monumentelor, în săli de cultură sau în curţi de şcoală. Se rostesc nume de personalităţi, se recită poezii, se cântă despre neam şi credinţă. Sunt momente de reculegere şi de reflecţie, în care trecutul şi prezentul se întâlnesc, iar viitorul este privit cu speranţă.
Pentru cei care sărbătoresc această zi în Republica Moldova, 1 Decembrie nu este despre politică, ci despre memorie şi demnitate. Este despre părinţi şi bunici care au păstrat limba română ca pe o moştenire sacră, despre profesori care o predau cu responsabilitate, despre tineri care caută sens şi identitate.
Ziua Naţională a României, trăită pe malul stâng al Prutului, este dovada că graniţele pot despărţi state, dar nu pot rupe legături de suflet. Ea rămâne o punte între oameni, o mărturie vie a faptului că unitatea începe din inimă şi continuă prin memorie, cultură şi solidaritate.
RED. Chişinău