Suntem la finalul anului 2025, un an foarte dificil pentru şcoala românească şi pentru slujitorii ei. Dacă la sfârşitul lui 2024 aveam un ton optimist, spunând cu privire la ceea s-a întâmplat în acel an că lucrurile stau rezonabil, şi ne uitam cu ceva încredere spre 2025, iată că iluziile noastre au fost spulberate şi am traversat, după părerea mea, cel mai dificil an din istoria postdecembristă a învăţământului românesc.
Vă reamintesc despre adoptarea Legii nr.141/ 2025, prin care s-a majorat norma didactică de predare, prin care s-au comasat clase şi unităţi şcolare, vorbim şi despre majorările de efective la clase şi introducerea unor noi standarde cu privire la constituirea formaţiunilor de studiu, despre majorarea obligaţiei de catedră pentru personalul didactic de conducere, îndrumare şi control, despre plata cu ora. Toate aceste măsuri au condus la disponibilizări de peste 14.000 de cadre didactice, la diminuarea calităţii învăţământului, la dificultăţi majore de constituire a catedrelor pentru majoritatea colegilor profesori şi scăderea veniturilor salariale.
Aşa cum arătam şi în interviul din luna octombrie, din păcate, măsurile împotriva noastră nu se opresc aici şi mă refer la diminuarea veniturilor salariale provenite din calculul incorect al sporului de suprasolicitare neuropsihică, mă refer la noul proiect al Planului de şcolarizare pentru anul şcolar 2026-2027 care, pe lângă măsura controversată a desfiinţării şcolilor profesionale, vine și cu o reducere de 20 sau 22 de clase de a IX-a la nivelul judeţului Neamţ, însemnând o reducere de 60-70 norme didactice şi la constatarea că, în pofida măsurilor luate, deficitul bugetar continuă să crească.
Trebuie să spun că declaraţiile ministrului David şi ale primului ministru că învăţământul preuniversitar nu va mai fi afectat în perioada următoare nu pot fi luate în serios, pentru că aceste două personaje nu mai beneficiază de nici un fel de credibilitate.
Ne aducem aminte de asigurările primite în primăvară cu privire la măsurile de austeritate, care s-au petrecut taman invers decât declaraţiile acestor demnitari.
Nu pot înţelege lipsa de deschidere către dialogul social, atitudinea sfidătoare şi arogantă la adresa comunităţii pe care o reprezintă, dar sunt convins că va veni şi vremea „decontului”.
Lucrurile sunt clare: se minimizează efectele Legii Bolojan prin care s-a destabilizat un firav sistem de învăţământ, transformându-l într-o improvizaţie ale cărei victime sunt elevii şi profesorii.
De asemenea, se discreditează şi vocea celor care avertizează asupra fenomenului, bagatelizând amploarea protestelor şi reducând nemulţumirile angajaţilor din învăţământ la simple „stări de supărare, alimentate de zona sindicală”.
Constatăm că domnul ministru îşi pune în evidenţă tot mai pregnant şi competenţele de psiholog, folosind manipularea şi afirmaţiile mincinoase precum „cauza analfabetismului funcţional din rândul elevilor este lipsa de pregătire a cadrelor didactice”, pentru a crea tensiuni şi a induce ideea că problemele sunt doar în mintea liderilor sindicali, poate, poate reuşeşte să fragmenteze solidaritatea corpului didactic.
Mai mult decât atât, ministrul David şi-ar dori sindicate reduse la tăcere, pentru faptul că nu aplaudă măsurile şi „reformele” lui şi pentru că nu intră în paradigma pe care o propune dumnealui.
Din păcate, faţa învăţământului de astăzi reprezintă fidel nepăsarea tuturor guvernărilor de după 1989, însă guvernul actual împlineşte opera de apocalipsă a sistemului de învăţământ. Astfel, avem toate motivele să credem că lucrurile vor evolua din lac în puţ iar sindicatele vor fi puse mereu în situaţia de a alege răul cel mai mic pentru dascăli şi structurile educaţionale.
Acestea fiind spuse, înseamnă că nu ne-am înşelat nicio secundă atunci când am decis să solicităm demisia din guvern a acestui personaj. De aceea, reiterăm public solicitarea de demitere a ministrului David, pentru că nu putem accepta un „partener” care se gândeşte la reformarea sindicatelor pentru a le transforma în instituţii cu rol decorativ.
Deşi îmi este foarte greu, aş vrea să încheiem discuţia într-o notă optimistă. Ştiu că şi anul 2026 va fi un an greu, în care vom acţiona pentru echilibrarea balanţei învăţământului românesc şi pentru a aduce înapoi măcar o parte din ceea ce am pierdut în 2025 din cauza „Legii Bolojan”.
Aş vrea să fac apel la unitate şi încredere în structurile sindicale, care se pare că au rămas ultimele bastioane ale rezistenţei în faţa tăvălugului minciunii, propagandei, manipulării şi a sărăcirii populaţiei, pe care guvernul o administrează fără încetare.
Pentru final de an, urez tuturor membrilor de sindicat să trăiască în pace, sănătoşi, să aibă cât mai multe momente cu zâmbetul pe buze şi inimile sus!
La mulţi ani!
Preşedinte SLLICS Neamţ,
prof. Ionel HOCIUNG