Motto: „Fiecare cuvânt, fiecare propoziţie poate deschide o lume, iar şcoala este locul unde poveştile prind viaţă.”
Încă înainte de a finaliza universitatea, ştiam că mă voi întoarce ca profesoară la Alma Mater. Această decizie nu a fost una de moment, ci rezultatul unei legături strânse cu locurile unde am crescut şi m-am format ca personalitate. Fiecare zi la catedră îmi confirmă faptul că am făcut alegerea corectă.
Fiecare început de drum poartă cu sine un amalgam de emoţii: emoţia noului, frica de necunoscut şi dorinţa arzătoare de a demonstra că locul pe care îl ocup este binemeritat. După absolvirea facultăţii, am păşit pentru prima dată pe holurile şcolii nu ca studentă practicantă, ci ca profesoară de limba şi literatura română – un „tânăr specialist”, o sintagmă frumoasă în teorie, dar copleşitoare în practică.
Această disciplină îi ajută pe elevi să descopere puterea cuvântului, să înţeleagă frumuseţea regulilor ortografice şi să aprecieze magia limbii române. Prin lecţii interactive şi metode adaptate, limba română devine pentru elevi nu doar o materie de studiu, ci o experienţă vie, captivantă şi accesibilă.
Când am intrat pentru prima dată în cancelarie, eram ca orice debutant: emoţii mari, dosarul strâns la piept şi întrebarea tăcută: „Oare cum o să fie?”. Răspunsul a venit repede. Colegii nu m-au privit ca pe „noua venită”, ci ca pe un om pe care îl aşteptau. Doamna director m-a aşezat la o masă şi mi-a spus: „Ai răbdare. O să fie bine. Şi, dacă nu ştii ceva, întrebi. Nu e ruşine.”
Colegii mei sunt oameni minunaţi, cadre didactice bine pregătite, care îşi fac meseria cu pasiune şi devotament şi care sunt mereu acolo să te susţină atunci când ai nevoie. Mă bucur să fac parte din colectivul IP Gimnaziul „Ion Ignatiuc”.
Dacă ar fi să rezum în două cuvinte modul în care am fost primită de elevi, acestea ar fi: curiozitate şi testare. Elevii sunt fascinaţi de un profesor tânăr, iar pentru ei reprezint o punte mai apropiată între generaţii. În primele săptămâni, am simţit că sunt privită mai degrabă ca o „soră mai mare” decât ca o autoritate, iar stabilirea echilibrului între apropiere şi exigenţă a fost o provocare.
Această apropiere mi-a oferit însă un avantaj important: accesul la lumea lor – ştiu ce muzică ascultă, ce filme urmăresc, ce pasiuni au – şi am transformat acest lucru într-o resursă didactică.
Să fii astăzi tânăr specialist nu este atât de greu precum se spune. Pe lângă baza solidă primită în facultate, beneficiem de facilităţi şi tehnici metodice moderne care uşurează munca: platforme digitale, comunităţi de practică, programe de mentorat structurate. În plus, metodele actuale – învăţarea prin cooperare, evaluarea digitală, proiectele interdisciplinare – oferă un adevărat arsenal didactic. Nu mai eşti singur la catedră: ai instrumente, ai sprijin şi ai libertatea de a-ţi construi propriul stil.
Dumitriţa APOSTOL,
profesoară de limba şi literatura română, tânăr specialist