Managementul unităţilor de învăţământ reprezintă un factor determinant al calităţii educaţiei. În ultimele decenii, sistemul educaţional românesc a traversat numeroase schimbări legislative, cea mai recentă vizând organizarea concursului pentru director şi director adjunct. În contextul Legii învăţământului preuniversitar nr. 198/2023 şi al metodologiei din iunie 2026, selecţia managerilor urmăreşte profesionalizarea conducerii şi creşterea transparenţei.
Deşi legea prevede ocuparea funcţiilor pe baza competenţelor, multe şcoli au fost conduse de directori numiţi prin detaşare – o soluţie temporară pentru asigurarea continuităţii. Din punct de vedere al implicării, există manageri şcolari foarte buni. La polul opus, unele unităţi funcţionează din inerţie, conducerea fiind asigurată de facto de secretar sau ghidată prin directive de partid.
Teoretic, noul concurs trebuie să înlocuiască aceste disfuncţionalităţi cu un sistem bazat pe meritocraţie şi evaluare obiectivă. Schimbarea managementului nu înseamnă doar înlocuirea unor persoane, ci o nouă viziune: directorul actual nu mai este un simplu administrator, ci un lider educaţional. Acesta trebuie să dezvolte şcoala, să creeze un climat favorabil învăţării, să gestioneze eficient resursele şi să promoveze parteneriate cu comunitatea. Viziunea reprezintă elementul de bază în deciziile sale.
Noua metodologie stabileşte condiţii unitare de înscriere: cadre didactice titulare, studii superioare, vechime de minimum cinci ani şi îndeplinirea criteriilor legale. Documentele se depun printr-o platformă informatică, reducând birocraţia.
Ca element de noutate, structura concursului evaluează abilităţile manageriale şi de comunicare, nu doar cunoştinţele legislative. Procesul include evaluarea competenţelor, o probă scrisă standardizată şi un interviu axat pe proiectul de dezvoltare instituţională. Înregistrarea audio-video a probelor urmăreşte creşterea transparenţei şi eliminarea suspiciunilor.
Aplicarea metodologiei consolidează meritocraţia şi limitează influenţele administrative. Probele standardizate pot asigura selectarea unor manageri mai bine pregătiţi, iar limitarea numărului de opţiuni pentru candidaţi permite o competiţie mai realistă, adaptată specificului fiecărei şcoli.
Totuşi, reforma aduce provocări. Succesul depinde de obiectivitatea comisiilor, respectarea calendarului şi aplicarea unitară a regulilor la nivel naţional. În plus, noii directori vor avea nevoie de formare profesională continuă pentru a răspunde cerinţelor tot mai complexe.
Din perspectiva impactului, un management stabil influenţează pozitiv climatul organizaţional şi rezultatele elevilor. Cercetările arată că leadershipul şcolar este al doilea cel mai important factor instituţional în performanţa educaţională, imediat după activitatea de la clasă.
În concluzie, concursul este un pas major în modernizarea învăţământului. Totuşi, eficienţa reformei depinde de respectarea în practică a meritocraţiei. În caz contrar, după modelul instabilităţii guvernamentale din ultimele luni, vom avea în continuare directori numiţi „din pixul” inspectorilor generali, subordonaţi directivelor de partid.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA