Chemarea dascălilor iubitori de neam mai presus decât orice, pe care i-am „întâlnit” în testamentele şi fotografiile găsite în peregrinările mele mentorale, mă obligă să restitui fragmente din marea avere lăsată nouă, de aceşti oameni minunaţi!
Călătorule, dacă vei trece prin comuna Poiana Teiului să nu ocoleşti Muzeul Romanescu, dacă treci prin Petricani să nu eviţi şi satul Boiştea unde s-a născut Domnul Trandafir – Mihai Busuioc, iar dacă treci prin Borca să nu ratezi Muzeul din Mădei, dacă treci… prin atâtea alte locuri sfinţite de Ei –Domnii Dascăli de altădată, nu-I ocoli şi nu-I uita!
Şi-au donat agoniseala de o viaţă – casele lor, prin testament, şcolilor şi comunităţilor pentru ca urmaşii să mai aibă dovezile creaţiei artistice unice şi a preocupărilor atât de înalte în păstrarea şi transmiterea bogăţiilor culturale locale, a achiziţiilor făcute cu trudă şi migală.
Simt că trebuie să continui cu un reproş esenţial pe care îl am de făcut vremurilor care ne împiedică să ne bucurăm de frumuseţea vieţii, să avem timp să vizităm astfel de lăcaşuri încărcate de o mare dragoste pentru noi şi în care sunt adunate comori, unele din ele unicate adunate, create, tezaurizate de Ei, gândind că noi vom şti să le preţuim!!!!
Suntem sclavii eternului „N-am timp!”, ne bucurăm pe Facebook, ne trimitem dovezi de iubire pe Messenger… nu mai avem timp să vedem aceste daruri lăsate nouă, dar să le mai primenim, să le redăm viaţă, să le promovăm, să nu le lăsăm să le mănânce uitarea – mai grea decât degradarea lor fizică.
Nu mai avem timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasă, pentru cheful aşezat, pentru dăruire faţă de cauze nobile, nu ne mai iubim nici pe noi şi nici pe ceilalţi, cu atât mai puţin pe cei ce au trecut „dincolo”… Suntem ocupaţi, suntem grăbiţi, suntem preţioşi (unii), suntem iritaţi, hărţuiţi, încercaţi de lehamite uneori, suntem… încă mai suntem.
Voi prezenta, într-un serial, astfel de comori, ca un prim pas pentru readucerea lor în viaţa noastră. Voi încerca să vă ocup un fragment din timpul vostru, dar şi din inimă, cu aceste Restituiri! Astfel vom face ca Ei – Domniile lor – să se bucure acolo unde sunt că nu a fost în zadar totul: şi-au lăsat strădania de o viaţă şi de suflet, prin testament, urmaşilor.
Ce se mai întâmplă cu ele? După fiecare astfel de prezentare puteţi veni cu sugestii salvatoare!
Voi începe cu Domnul Trandafir!
Prof. Niculina NIŢĂ