Un proverb sună aşa: „dacă săracul mănâncă o găină, ori găina a fost bolnavă, ori săracul este bolnav”. Ce legătură are baba cu mitraliera? Are. Pomeneşte de sărăcie şi bunăstare. Aminteşte de apostolii neamului de altădată. De Domnul Trandafir al lui Sadoveanu care astăzi a cam dispărut din peisaj, că vorba aia suntem în sec. XXI.
Care este, acum, statutul social al educatorului din mediul rural? Este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Absolventul de universitate e plin de lipsuri. Nu mai primeşte repartiţie guvernamentală, nu are casă, nu are masă, are în schimb leafă de 1000 lei pe lună. Mai puţin decât poliţistul de asfalt, ăla care vă opreşte pe dreapta. Fiind realist nu-şi face nici idealuri. Îi lipsesc până şi elevii. S-au risipit satele. Au rămas şcolile pustii. Cătunele izolate s-au „spart”. Elevii din satul Agârcia merg la Vaduri, iar cei din Ciritei la Şc. gen. nr. 9 Piatra Neamţ.
Nimeni nu mai zice astăzi „Avem un tineret minunat”. Azi ne lăudăm cu: „Am o vilă cât Titanicul şi un jipan ca Băsescu”. Viitorii absolvenţi de clasa a VIII-a rămân toţi în vatra satului la păşit porumb, pus fasole şi cartofi. La binemeritata noastră ocupaţie, munca câmpului. Scade populaţia şcolară de la an la an. Personalul Bacău – Piatra care venea cândva „full” de elevi din comunele nemţene, acum e aproape gol. Elevii care mai vin la Piatra se opresc la sălile cu poker american. Consumă etnobotanice şi băuturi fine, sofisticate, în funcţie de bugetul părinţilor. La şcoală ajung puţini.
Alt fenomen: mulţi părinţi nu-şi mai trimit progeniturile la şcoală, le folosesc la tot felul de munci „rentabile”. Motivul? Şcoala actuală nu mai are motivaţie. La terminarea liceului devii şomer. Ibidem la terminarea facultăţii. Abandonul şcolar a devenit „sport naţional”. La o şcoală „de elită” din târgul Pietrei s-au pierdut într-un singur an şcolar 30 de elevi. Înmulţiţi 30 cu câte şcoli are municipiul nostru şi veţi afla ce se află în realitate în cuvântările pompoase de la prima zi de şcoală. Concluzia? Ne paşte pericolul analfabetismului. Nu credeţi? Priviţi la copiii străzii, despre care se vorbeşte şi nu se face nimic. Absolut nimic. Un lucru însă rămâne clar: au dispărut şi Domnii Trandafir. Nu se mai poftesc la sate. Vor numai asfalt şi viaţă occidentală.
Dumitru RUSU