Draga OLTEANU-MATEI
Actriţă
Câţi dintre noi pot mărturisi că, îndrăgostiţi fiind, nu au scris versuri, ori şi-au încredinţat jurnalului intim bucuriile şi amărăciunile gândind cu convingere şi duioşie că „Viaţa mea e un roman”… Câţi nu au visat, sau poate mai visează, să calce măcar o dată pe tărâmul minunat al luminilor scenei unde pot să trăiască multe alte existenţe de-a lungul unei singure vieţi… „Miracolul scenei?”- „Triunghiul Bermudelor” în care odată intrat, eşti pierdut, nu mai ai scăpare toată viaţa. Dragostea de teatru, dorinţa de a cunoaşte, de a înţelege, de a simţi, de a transmite şi altora frământările şi experienţele omeneşti te absorb ca un vârtej în care te arunci cu bună ştiinţă şi cu voluptate. Aşa se face că atâţia oameni se dăruiesc scenei, acest altar păgân căruia îi aduc ofrandă întreg timpul vieţii lor – profesioniştii, dar mai ales neprofesioniştii, cu atât mai meritorii, cu cât pe scena mare a Vieţii îşi duc la bun sfârşit rolurile scrise de „Cel Mai Mare Dramaturg” şi distribuite de Soartă.
După ce îşi îndeplinesc îndatoririle faţă de casă, de copii şi de locul pe care-l ocupă în societate, ei vin pe scenă să-şi împartă pâinea inimii cu dumneavoastră, iubitorii de lumină, de frumos şi de teatru. De multă vreme vin cu respect şi admiraţie la Festivalul „Yorick” să-i urmăresc pe cei talentaţi, pe cei mai înzestraţi confraţi, care se dăruiesc cu mărinimie şi fără precupeţire chemării irezistibile a scenei. Este darul lor către lume, este grija lor pentru tineretul de azi şi de mâine. Mulţi actori importanţi ai acestei ţări au venit din rândurile neprofesioniştilor: Ştefan Mihăilescu Brăila, Silvia Popovici, George Constantin, Vasilica Tastaman, Emanoil Petruţ, Gh. Cozorici, Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, Stela Popescu şi Arşinel, Jean Constantin, eu şi mulţi alţii, care, înainte de a face studii de specialitate, am făcut parte din trupe de neprofesionişti. Mă bucur că, odată cu această sărbătoare a Casei de Cultură din Piatra Neamţ, slujită cu pricepere şi abnegaţie de directorul Dumitru Luca, îmi pot alătura şi eu cei 14 ani de când am onoarea să fiu invitată în fruntea juriului prestigiosului festival Yorick. Îi felicit pe cei care au iniţiat şi au menţinut, cu strălucire, în ciuda tuturor vicisitudinilor acest festival, viu, puternic şi atrăgător de-a lungul acestor 15 ani şi le urez din toată inima, lor şi tuturor participanţilor, „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”! (Apostolul, nr. 82, mai 2006)