Nici că putea exista o temă mai potrivită decât cea din titlul însemnărilor de faţă, pentru cel de al 61-lea Congres al Uniunii Mondiale a Medicilor-Scriitori, derulat în perioada 13-17 septembrie la Plovdiv, în Bulgaria. Şi asta pentru că străbatem o perioadă deosebit de învolburată, învrăjbită şi agitată, dominată de nesiguranţă şi multă suferinţă, în care necesităţile existenţei zilnice sunt tot mai greu de acoperit pentru toţi, în timp ce discrepanţa dintre bogaţi şi săraci a creat o falie, o prăpastie greu de acoperit, iar ameninţarea unui război nimicitor este tot mai perceptibilă.
Participanţii la congres, aparţinând celor opt societăţi naţionale ale UMEM (Bulgaria, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Polonia, Portugalia şi România), şi-au prezentat fragmente din propriile producţii literare, fie în limba naţională, fie în franceză sau engleză şi şi-au demonstrat nu numai solidaritatea profesională, ci şi calitatea de mesageri ai cuvântului, dorinţa de a asigura tuturor semenilor noştri o viaţă cât mai uşoară şi mai frumoasă, ca şi necesitatea de a ne apropia şi a ne înţelege, de a milita pentru o soartă mai bună pentru toţi.
Materialele prezentate au pus în evidenţă talentul şi măiestria literară a autorilor, concretizate într-o largă paletă de genuri şi specii literare, respectiv poezie, poeme, proză scurtă, pagini de roman, publicistică, diaporame, postere şi film, ilustrând implicarea medicului în actul de cultură şi progres social, dar şi ca element de defulare de neajunsurile cotidiene.
Într-o organizare de zile mari, datorată profesorului Zlatimir Kolarov, distins reprezentant al Universităţii de Medicină din Plovdiv, cât şi al echipei sale, congresul a consemnat o splendidă pagină de comunicare interumană, dar şi de cunoaştere şi apreciere a peisajului, istoriei şi culturii ţării vecine, de la sud de Dunăre.
Cele câteva obiective vizitate ne-au creat impresii cu totul şi cu totul deosebite, pe care încercăm să le împărtăşim şi cititorilor.
Agapa de bun venit, la care s-au rostit mesaje de prietenie, a prilejuit şi un spectacol de dansuri şi muzică populară; a doua zi am fost invitaţi „la o cafea cu rectorii” Universităţii de Medicină din Plovdiv, instituţie de tradiţie, întemeiată în anul 1945, care a pregătit mai bine de 30.000 de medici din 43 de ţări din toată lumea. Vizita ansamblului universitar ne-a oferit prilejul de a aprecia stilul modern al învăţământului, dotările complexe, amfiteatrele, laboratoarele, confortul asigurat studenţilor.
Am vizitat apoi vechiul oraş Plovdiv, aşezat pe o colină, cu străduţe în pantă şi case vechi, bine întreţinut, în respectul pentru înaintaşi, şi care păstrează aerul patriarhal şi evocă trecutul. Am luat parte la un grandios şi reuşit spectacol cu cele mai vestite opere ale lui Verdi, derulat în vechile Arene Romane ale oraşului, spectacol omagial, dedicat lui Borislav Ivanov, unul dintre marii dirijori şi muzicieni ai Bulgariei, susţinut de o echipă de artişti şi voci de primă mărime.
Am vizitat ruinele fostei cetăţi tracice Perperikon, din munţii Rodopi, situată pe o înălţime apreciabilă, cu un urcuş dificil dar care răsplăteşte efortul prin evocarea unui trecut şi a unei istorii foarte asemănătoare nouă, ca supuşi ai Imperiilor Otoman şi Roman. În fine, am fost oaspeţii complexului mănăstiresc Bachovo, al doilea ca valoare, după vestita mănăstire de la Ryla, posesoare a unei icoane a Sfintei Fecioare, făcătoare de minuni. Complexul, cu vechime deosebită, este întreţinut cu sfinţenie şi este vizitat de numeroşi oaspeţi din ţară şi din afara ei.
Plovdivul, aşezat pe malurile râului Mariţa, al doilea oraş ca mărime şi importanţă după Sofia, atestat documentar din secolul VI înainte de Hristos, şi-a scris istoria cu sacrificii şi suferinţe, ca supus al celor două imperii amintite şi nu mai puţin regimului comunist, cu largi implicaţii în viaţa oamenilor şi a societăţii. Am putut constata că, în cele din urmă, oraşul şi-a găsit identitatea, şi-a luat soarta în propriile mâini, şi-a creat propriul drum de aşezare modernă, extrem de animată, cu viaţă culturală şi economică remarcabile, în plin progres. Am încercat senzaţia că sunt mai înţelepţi decât noi şi că încearcă şi reuşesc să-şi asigure o viaţă mai uşoară, mai demnă şi mai puţin zguduită de seismele distructive de la noi.
Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti din România a fost reprezentată de Dr. Popescu Cezar Mihai şi de semnatarul acestor rânduri. Ne-am bucurat de prietenie şi de înţelegere, ba chiar şi de aprecierea colegială a celorlalţi, domnul dr. Popescu fiind cooptat ca membru al noului Comitet de Conducere, al cărui preşedinte a devenit doctorul Roland Noel, din Franţa, iar secretar doctorul Simone Randirali, din Italia.
S-a stabilit ca următorul congres, al 62-lea, să se deruleze în Germania şi cochetăm cu ideea organizării congresului cu numărul 63, undeva în zona Neamţ, la poalele muntelui Ceahlău.
În final, trebuie să ne exprimăm satisfacţia şi bucuria participării la acest ultim congres, pe care îl socotim o reuşită deplină şi memorabilă, stimulativă şi de importanţă particulară pentru viaţa noastră.
Virgil RĂZEŞU