Vasile POSTOLICĂ
Profesor universitar
Comparativ cu cele mai vechi civilizaţii în care cunoştinţele despre numere şi figuri geometrice arătau nivelul general de înţelegere şi control al lumii înconjurătoare, astăzi se poate afirma fără nici o rezervă că tehnologia pe care se bazează civilizaţia modernă mereu ascendentă este, în esenţă, o tehnologie matematică.
Recunoscută ca unicul limbaj riguros al oricărei ştiinţe, matematica şi-a extins atât spectrul cercetărilor abstracte fundamentale cât şi cel al aplicaţiilor în cele mai diverse domenii, devenind pentru societăţile avansate ceea ce reprezintă aerul şi hrana pentru viaţă. Astfel, computerele şi supercomputerele care au invadat şi uimit lumea contemporană prin performanţele lor, informatica, în general robotica, automatica şi implicaţiile profunde asupra cotidianului reprezintă doar câteva modalităţi concrete de manifestare a matematicii, căci cultura universală în ansamblu devine din ce în ce mai matematizată. Matematica de azi nu mai este însă o disciplină rigidă, dominată de calcule ci o ştiinţă a calităţii care se autodezvoltă, dar asigură şi dezvoltarea celorlalte ştiinţe, chiar în intimitatea lor, concomitent cu organizarea şi simularea proceselor şi fenomenelor din lumea reală. În acest sens, matematicieni de prestigiu acordă cea mai mare atenţie modelării matematice, studiilor de ordin calitativ şi algoritmilor numerici, canale prin care matematica oferă cu generozitate serviciile sale oamenilor.
O realizare remarcabilă la care matematica a adus un aport considerabil este laserul cu aplicaţii spectaculoase şi în medicină: tratamentul unor forme de cancer, terapie fotodinamică, hipertermic indusă prin laser, localizarea şi tratarea afecţiunilor oculare, chirurgia bucală, neurologie, holografia medicală etc. Sistemele terapeutice moderne se bazează pe noile tipuri de laser cuplate cu echipamente electro-optice şi computere care permit atât diagnosticarea riguroasă cât şi aplicarea tratamentelor corespunzătoare. Alături de acest exemplu modest privind valorificarea tehnicilor oferite de matematică pentru realizarea unor aplicaţii biomedicale ale laserului, se cuvine să menţionăm şi faptul că până în anul 2000 oamenii de ştiinţă japonezi şi-au propus finalizarea cercetărilor care vizează o asistenţă medicală total computerizată.
Particularizând la actuala-reformă din învăţământul românesc apreciem ca fiind deosebit de importante următoarele direcţii:
– competenţa profesională să fie probată în orice moment; fiecare grad didactic fiind susţinut de o pregătire ştiinţifică corespunzătoare şi nu doar de experienţa acumulată în domeniu;
– acceptarea tinerilor dascăli şi nu înlăturarea lor în favoarea aşa-zisei experienţe didactice. Soluţia ideală constă în cuplarea noutăţilor ştiinţifice şi a personalităţii tinerilor cu experienţa didactică reală şi actualizată. Din păcate, spiritul de echipă ne lipseşte, deşi este atât de benefic;
– acordul învăţământului românesc cu sistemele de învăţământ cele mai evoluate din alte ţări, însă nu pe bază de reţete, ci în sensul unor colaborări, cooperări şi mai ales confruntări cu marile şcoli de prestigiu mondial şi adevăratele instanţe de apreciere obiectivă. Avem, într-adevăr, ce învăţa de la alţii (şi vom avea întotdeauna), dar învăţământul românesc a avut şi are ce oferi lumii, în majoritatea cazurilor, tinerii şcoliţi în România au fost felicitaţi în alte ţări pentru cunoştinţele pe care le posedau şi aptitudinile dovedite:
– aerisirea programelor şcolare şi simplificarea manualelor, dar respectând rigoarea ştiinţifică şi cu accent pe interdisciplinaritate;
Să ne apreciem şi valorificăm întâi valorile naţionale româneşti, oricât de modeste ar fi, iar oamenii lucrului bine făcut să fie apreciaţi ca veritabile valori. (Apostolul, nr. 9, nov., 1999)