Viorel NICOLAU
Editor
Dor şi dragoste! Şi vis! Piatra mea natală, „Rodina moia”, Petrodava, Cetatea de piatră! Călător spre „acasă”, singura călătorie – bucurie importantă pe care o face un om în viaţă, acesta este crezul autorului născut la Războienii de Neamţ în 1916! „Ora 25”, „Omul care călătorea singur”- o epopee a Basarabiei din anii 1940 şi ceva – „Nemuritorii de la Agapia” sunt câteva din realizările scrise ale lui C. V. Gheorghiu, deţinător, din 1940, al Premiului Regal de poezie pentru cartea „Caligrafie pe zăpadă”, oponent al bolşevicilor, comuniştilor, autoexilat după Marele Război în Franţa, unde şi trece în eternitate, în 1992. Apărută în 1961, sub acest titlu, reeditată în 2008 sub titlul „Les noirs chevaux des Carpates”, undeva în Moldova, în Munţii Neamţului, începând cu 1900, secolul XX îşi deşiră anii şi evenimentele având în prim plan femininul neamului Roca: Roxana, Stela, muntence demne şi credincioase, cărora li se alătură nobili cai de rasă, slujitori şi prieteni, slujbaşi din antica familie Haiduc. Descrierea unei zone excepţionale prin spiritul oamenilor, dar şi al naturii prietenoase. „România are forma unui disc. Aici trăiesc douăzeci de milioane de oameni. Pe marginile farfuriei se află câmpiile. În centru, pe fundul farfuriei, este podişul carpatic. Seamănă cu o citadelă! În această citadelă naturală a munţilor se află satul Petrodava. E un nume dacic… Dacii îşi dăduseră ei înşişi numele de „poporul nemuritorilor”… Poezie, metafore, dragoste şi iubire. Munteni şi prinţi, români şi ruşi, pace şi mir, cataclism şi revoluţie la 1914-1917! Un nou experiment care duce la răsturnarea lumii! Negustori, Roza, târfa alb rozalie şi Heim Monedă, Crâşma „La Moneda de aur”. Simboluri – femeie româncă erou ce îşi salvează soţul rus din mâinile bolşevicilor ameţiţi şi inculţi; „Moldoveanul”– singur prin inteligenţa lui de om şi cu puterile sale omeneşti nu ar fi putut să supravieţuiască nici măcar un veac. Inteligenţa, voinţa, ştiinţa şi raţiunea umană nu pot, doar ele, să se împotrivească istoriei. Atunci, moldoveanul a făcut alianţă cu cerul, cu pământul şi cu tot ceea ce trăieşte în cer şi pe pământ. Şi a fost, dacă nu învingător, cel puţin viu şi liber”. Adevăruri, printre rânduri sau direct! Importanţa visului în lumea reală; mitul Anei lui Manole, mitul lui Prometeu, antic şi contemporan. Falsul egalitarism, trădarea, epigonii. Moartea ca destinaţie! Dragoste, multă dragoste. Dor, un infinit de dor, al autorului, pentru Patrie! Comparat cu George Orwell, Franz Kafka sau Aldous Huxley, Constantin Virgil Gheorghiu este mai cald, mai slav, este de al nostru, de acasă! (Apostolul, nr. 132, dec., 2010)