…Nimic nu-i mai eficace în educaţiunea tineretului ca puterea exemplului…
În lupta ce-o dă individul ca să se imprime pe ecranul vieţii sociale, domneşte speranţa de a atinge culmea ambiţiilor prin valorificarea meritului etalat prin muncă, ori obţinut prin hazard. Meritul social al omului se pipăie prin pilda persoanei sale pusă la contribuţie întru înălţimea morală a societăţii. Armonia socială, regimul adevăratei fericiri civice, menţinerea entuziasmului colectiv, se sprijină pe un edificiu moral. Spiritul de jertfă, abnegaţia, iubirea de oameni, realizarea unui ideal colectiv, zidesc acest fundament al societăţii şi pentru împuternicirea lui trebuie să activăm, nu prin puterea cugetării, cât mai ales prin sistematizarea faptelor în adâncime, construind şi’n suprafaţă îndemnând şi înarmând prin exemplul viu, sufletul generaţiei tinere.
Aflăm din observaţia asupra vieţii cotidiene şi din frământarea spiritelor din ultima decenie, un crud adevăr: „Bonos corrumpunt mores congressus malli” (Pildele rele strică moravurile bune).
…„A înzestra tineretul cu teoriile tuturor invenţiunilor, a-i doza sufletul cu o cultură vastă ori a-i ascuţi inteligenţa, nu înseamnă a-l pregăti pentru angrenajul social, câtă vreme simţul moral i-1 lăsăm în părăginire ori îl îmbâcsim cu desfăşurarea scenelor opuse principiilor morale. Viaţa generaţiei tinere e floarea crescută din seva vechii generaţii. Lumea formată este o masă de energii în creare, o forţă educatoare mai eficace ca orice alt sistem educativ, deci trebuie să fie la înălţimea rolului creaţiunii, de a dărui vieţii, lumii, pământului, exemplare tot mai perfecte şi ca structura fizică, dar mai ales ca superioritatea sufletească.
Trecutul este opera realizărilor, a ideilor devenite fapte, a creaţiunii cugetării şi trecutul este în faţa prezentului un mare educator, un dictator al drumului ce se deschide în viitor prin acţiunile prezentului.
În organizarea de îndrumare efectivă a generaţiilor viitoare, în complexul de jaloane principiale, sunt două puncte iniţiale pe care le vizăm ca reazim în educarea tineretului şi care se întregesc mai târziu în spiritul şi caracterul cetăţeanului, spre a-l afirma ca energie civică sau ca individualitate socială:
I) Afirmarea personalităţii demne şi folositoare semenilor
II) Determinarea unei conştiinţe cetăţeneşti de înaltă structură morală, care să prezinte un caracter şi o valoare cu puteri infinite de sugestie şi care să se manifeste ca o nestinsă făclie îndrumătoare până la jertfă, pentru realizarea binelui obştesc. La temelia acestor concepţii, esenţialul este munca constructivă, lupta conştientă şi credinţa în izbândă.
Personalităţile din orice domeniu de activitate având misiunea să creeze viaţa superioară în organismul social, trebuie să prezinte garanţia celor mai austere virtuţi şi adâncimea celei mai sistematice culturi. Pentru ca să mişti inimile, trebuie să vibreze sincer inima ta, iar pentru ca să luminezi trebuie ca soarele să domnească în sufletul tău.
Societatea impune jertfă şi cere eroi care să-i unifice aspiraţiile colective, să-i creeze orizonturi de activitate şi să o determine la realizarea sugrumării egoismului. În crezul civic este infiltrat adevărul tradiţional al credinţei, izvor de virtuţi creştineşti şi suflu de eroism naţional, adevăr inatacabil pe care se sprijină întregul organism social. Secolile l-au purtat ca pe o făclie de îndrumare, vântul dezechilibrului moral din epoca post-belică caută să-l stingă, sau învăluie razele în vălmăşagul materialismului dominator, încununat de invenţiuni. Asupra întregii societăţi au năvălit principii absurde şi crezuri proprii, care caută teren şi-1 găsesc, deoarece materialul uman este cel mai fertil teren, în care rodesc mai lesne seminţele răului decât cele ale binelui.
Astăzi în forurile de vitalitate civică, domneşte frământarea de a găsi ideea asanării morale, leacul esenţial al regenerării sociale şi a sistematizării metodelor de eficacitatea acestei asanări. Pentru atingerea scopului se cere abnegaţie şi sacrificiul total, jertfe imperioase, care justifică tendinţa omului supus, sub imperativul datoriei civice, intereselor generale ale societăţii. Fiecare sistem politic are încorporat în concepţia sa creatoare ideologică şi un promotor de viaţă organică. În sistemul de gândire, care jalonează acţiunile în atingerea idealului preconizat, trebuie să predomine o morală de adâncime. Morala de suprafaţă manifestată de cărturari şi ideologi, este o primejdie vie, de aceea avem rezultate îndoielnice şi afirmări revoluţionare anti-vârstice în spiritul tinerei generaţii.
Dacă în atmosfera fiecărui cerc de studiu, cu frontispiciu cultural şi educativ, pluteşte înţelepciunea valorilor intelectuale, apoi în acţiunile întreprinse cotidian pentru cucerirea maselor, se etalează o doctrină a minciunilor convenţionale şi o demagogie bolnavă, care înveninează liniştea lor. Rezultatul oferit de selecţiunea valorilor politice, trebuie să întruchipeze în toată strălucirea activităţilor morale, un act de existenţă socială, cuprins în superioritatea sistemului de gândire elaborat de o conştiinţă senină, de un caracter integru şi de o credinţă tare. Aceste concepţii realizate în ritmul societăţii intensifică forţa morală a generaţiilor în creştere şi le identifică disciplina vieţii sociale, risipindu-le egoismul şi plăcerile vieţii dezmăţate. Oamenii pentru ca să fie mari cu adevărat, trebuie să strălucească prin faptele lor nu atât prin titlurile academice.
Meritul omului e să-şi împodobească numele ce-l poartă prin opere pozitive, nu să fie gătit cu el prin apanajul titlurilor. Generaţia nouă aşteaptă să-i dăm materialul din care să creeze temelia altei generaţii, iar noi îi dozăm sufletul cu oratorie. Temelia unei generaţii, trebuie să aibă un punct de sprijin în viaţa noastră, pârghie în sistemul practic de educaţie care să-i unifice gândirea într’un singur crez şi să-i întărească credinţa într’o singură manifestare.
Factorii iniţiali ai moralităţii publice trebuie să se adâncească în zbuciumul conştiinţei sociale, să pipăie durerile sângerând şi să caute a întemeia o credinţă, un ideal, o mentalitate, care să revizuiască ideologia fadă a politicianismului decimat, vulgar şi primejdios. Politica, aşa cum filtrează prin viaţa societăţii, este răsad de ură şi dezagregare. Ea este forţa care împinge la asasinate şi la jaf.
În frământarea haotică şi morbidă a concepţiilor şi preconizărilor de politică actuală în domeniul moralei cetăţeneşti, societatea nu înregistrează un succes de rezultate. În sistemul educaţiei civice biruiesc intenţiunile dizolvante şi imprimă generaţiilor viitoare disertarea în faţa luptei şi laşitatea în faţa sacrificiului.
Mihail D. STAMATE
Institutor, Tg. Neamţ
_______________
*) Apostolul, anul I, nr.1, noiembrie 1934