Ziarist
Puţini sunt cei care îndrăznesc să se angajeze la întocmirea unei lucrări de felul celeia pe care ne-a dăruit-o, în aceste zile, profesorul Constantin Tomşa. Este un travaliu uriaş, care solicită timp şi răbdare, şi mai ales punerea în valoare a unor vaste cunoştinţe în bibliologie, domeniu frecventat numai de specialişti încercaţi. Unul din întemeietorii acestei discipline, bibliologul Nicolae Georgescu-Tistu, afirma pe bună dreptate că cine purcede la o asemenea întreprindere trebuie să fie un om afirmat în multe domenii, altfel demersul său ştiinţific se menţine la suprafaţa exigenţelor şi, în consecinţă, rezultatul muncii sale se relevă a fi unul de minimă utilitate, dacă nu chiar inutil (Orientări bibliologice, Bucureşti, 1938). Or cartea domnului Tomşa ne confirmă un astfel de autor, temeinic introdus în discipline precum Istoria limbii, Istoria literaturii române şi universale, Pedagogie, Istorie, Critică literară, Teorie literară, Istoria presei, Sociologie ş.a.m.d. Cu atât mai deosebit ne pare studiul domniei sale cu cât el pune în valoare nu o scriere de autor sau scrieri dintr-o anumită perioadă pe diferite teme şi din varii domenii, teritoriu unde s-a acumulat o oarecare experienţă, ci din zona mai puţin călcată de exegeţi, cea a publicisticii. Alegând ca obiect de cercetare revista didactică şi literară Apostolul, apărută la Piatra- Neamţ în două serii: noiembrie 1934 – decembrie 1943 şi martie 1999 – decembrie 2007 C.T. se opreşte la numărul 100 inclusiv; autorul face dovada unei temeinice cunoaşteri a ştiinţei şi tehnologiilor de informare, de unde şi solida analiză şi reprezentare a informaţiei conţinută în această incitantă lucrare pe care o socotesc de referinţă în literatura de specialitate. Aşa cum se şi prezintă cititorului, studiul domnului Constantin Tomşa se adresează atât celor care vor să se slujească de el pentru a întocmi o monografie atotcuprinzătoare, exhaustivă a revistei, cât şi celor care intenţionează să dezvolte doar o anumită latură a activităţii acestei prestigioase publicaţii care a ocupat şi ocupă un loc de seamă în viaţa învăţământului nemţean. Ne oprim doar asupra primei serii, şi vom remarca tematica, care vine în întâmpinarea interesului unor posibili exegeţi: I. Învăţământ. Educaţie. II. Cultură, civilizaţie, viaţa spirituală. III. Literatură română. IV. Literatură universală. V. Artă. VI. Aniversări. Comemorări. Personalităţi. VII. Ştiinţă. VIII. Politice, economice, sociale, militare. IX. Miscelaneea. X. Iconografie. Sunt zece segmente, pe fiecare din ele putând fi zidite alte construcţii la fel de temeinice şi de largă trebuinţă. Să ne oprim numai asupra unuia dintre segmente, la primul. Iată asupra căror subcapitole s-a oprit autorul când a abordat problemele învăţământului şi educaţiei, în mod firesc esenţiale în economia publicaţiei: 1. Educaţie şi instrucţie. 2. Metodică. 3. Reformă şcolară. Inspecţii. 4. Şcoala şi Biserica. 5. Orientare profesională. 6. Programe. Manuale. Examene. Excursii. 7. Învăţători şi profesori eroi. 8. Organizaţii. Asociaţii, Cercuri culturale şi didactice. 9 Recenzii. Nici că se putea o mai cuprinzătoare paletă tematică adunată într-un singur capitol. Cuprinzătoare şi incitantă. Parcurgând-o, realizăm cu uşurinţă ce mare câştig constituie pentru un viitor exeget pornind de la această lucrare studierea, să zicem, a problemelor de metodică sau ale atitudinii şcolii faţă de biserică în perioada în care a apărut publicaţia.
M-am referit nu întâmplător la aceste două, întrucât ele s-au dovedit de actualitate şi atunci ca şi acum când învăţământul este supus unor mari prefaceri, din păcate multe doar începute şi pierdute pe drum. Pornind doar de la aceste câteva segmente ale lucrării, putem să constatăm ce izvor de idei sunt ele pentru posibile lucrări de grad sau de absolvire a facultăţilor, al unor teme acum rătăcite prin tenebrele unor formulări anoste, pretins savante dar nimănui folositoare. În acelaşi mod poate fi apreciată şi partea a doua a lucrării asupra căreia mă voi opri mai pe larg cu un alt prilej. Evident, studiul domnului profesor Tomşa nu se adresează publicului larg, este „o carte de consultat nu de citit” cum afirmă pe bună dreptate dl. Mircea Zaharia în Precuvântare. Dar celor cărora le este destinată – cadrele didactice din învăţământul de toate gradele – nu trebuie să le lipsească din biblioteci, ea constituindu-se în permanenţă într-o invitaţie la necesara şi folositoarea cunoaştere a unor contribuţii ale oamenilor catedrei, de pe aceste locuri. Trecând doar cu privirea peste numele colaboratorilor evidenţiaţi de partea a doua a lucrării, avem o imagine completă a valorilor de care dispune judeţul nostru, nume grele ale căror contribuţii la redactarea fiecărui număr a fost şi rămâne de maximă importanţă. Ele nu sunt cu nimic mai prejos decât cele ale înaintaşilor, slujitori ai catedrei care merită deplina recunoaştere şi cinstire. Editura Cetatea Doamnei şi-a confirmat din nou valoarea şi locul în activitatea editorială din judeţ. Faptul că această carte apare într-o colecţie intitulată „Profil” ne întăreşte convingerea că în viitor vom fi părtaşi şi la alte asemenea frumoase daruri, „profiluri” intelectuale cărora le simţim lipsa. (Apostolul, nr. 103, mart., 2008)

