Muzeul de Artă din Roman găzduieşte, începând de joi, 2 decembrie, cea de-a XVII-a ediţie a Anualei de pictură, grafică, fotografie şi sculptură. O expoziţie care implică colaborare, comunicare, implicare şi pregătire încă din momentul închiderii ediţiei precedente. Ajunsă în acest an la a XVII-a ediţie, Anuala a adunat 41 de expozanţi şi 130 de lucrări de pictură, grafică, fotografie şi sculptură. Artişti din Roman, Piatra-Neamţ, Bacău, Braşov, Ploieşti, Iaşi, Buzău au răspuns invitaţiei noastre, pentru a ne încânta cu cele mai noi creaţii şi pentru a ne provoca la un dialog vizual şi plastic al diversităţii de stiluri, tehnici şi teme propuse.
De la clasic la modern, de la peisaje şi florale la compoziţii metafizice, expoziţia ne oferă energii cromatice, lumină, popasuri de linişte dar şi provocări, întrebări, filozofii de viaţă. Umanul şi divinul, terestrul şi universalul, se regăsesc într-o comuniune picturală, grafică, fotografică sau sculpturală care ne invită la un respiro de frumos, sensibilitate şi măiestrie. Realism, magie, materialitate, spiritualitate, maternitate, fantezie, un concert cromatic de idei şi imagini ce ne cuceresc printr-o orchestrare unitară de viziuni tehnice şi stilistice atât de diferite. Marine şi toamne, veri şi primăveri, ierni şi montane, cai şi destine, Veneţii şi plaje, rurale şi urbane, crini şi dumitriţe, cer şi pământ, nostalgii şi poveşti, zboruri şi vise, începuturi şi sfârşituri, empatii şi doruri… iată o înşiruire de învăluitoare teme ce ne stârnesc imaginaţia şi ne poposesc sufletul într-o armonie de culoare şi lumină.
O imagine a desăvârşirii spiritului creator, a perfecţiunii tehnice şi a simţirii cromatice de mare măiestrie, regăsim în abordarea unei teme mitologice sub un penel de forţă, într-o excelentă surprindere a dramatismului prăbuşirii unui spirit liber, plin de forţă, neîmblânzit, în lucrarea „Pegas prăbuşit”, ulei pe pânză, semnată de Florin Mircea Zaharescu. Străluciri cromatice de o eleganţă desăvârşită, în lumini atent concentrate, scăldate în armonii arămii, dezvăluiri de peisaje şi florale mirifice, cu respirări lirice de toamnă, cu parcuri şi lunci, cu dumitriţe, poposesc exuberante în pânzele lui Mihai Olteanu. Cerul şi pământul, în „Revelaţie”, „Vis de iarnă” sau „Peisaj”, descoperim un penel mereu căutător şi răzbătător, spre o cuprindere cu mintea şi sufletul a unor zbateri cromatice pline de sensibilitate, de armonii solare, de descoperirea spaţiului, a echilibrului şi a luminii care înnobilează compoziţiile semnate de Doina Diaconu. Peisaje de iarnă, de toamnă şi o florală, atent mângâiate în culori senine, gingaşe, cu o suavitate gravă, aşa cum ne-a obişnuit, în stilul său delicat, Ioan Roşca. Naturi statice cu o atmosferă intimă, se dezvăluie într-o cromatică caldă, solară, în care lumina este solemnă, purificatoare, în gingaşe peneluri, echilibrate cu mare sensibilitate şi semnate de Florica Ionescu.
Un maestru al culorii, Ovidiu Cărpuşor, ne invită în mirajul pastelului, cu o lucrare în care eleganţa cromatică şi lumina se desăvârşesc printr-o armonie a spaţiului, a timpului, a profunzimii şi a vizualului atent gestionate şi echilibrate, în „Strada Sforii” din Braşov. În evocări de simboluri, „Maternitatea”, o temă îndrăgită şi întâlnită în picturalul semnat de Monica D. Carp, revine, sub semnul iubirii, grijii, armoniei, liniştii şi în echilibru cu semnul crucii, protector, dătător de viaţă. „Empatii” în alb-negru, ne invită într-o lume a trăirilor, a simţirilor profunde, a emoţiilor, a sensibilităţii, a comunicării… iar dacă vă imaginaţi că ne referim exclusiv la factorul uman… vă înşelaţi! Pot exista empatii între oameni…, dar între oameni şi non-human? Sau doar între non-human… Sau sunt doar simple gesturi pe care sensibilitatea umană le percepe ca atare… O provocare lansată de Paul Alexandru prin fotografiile sale. Rurale de mare graţie, fineţe şi profunzime, care ne poartă pe urmele unei biserici, a unei căsuţe, a unui peisaj de munte, regăsite în zbateri de timp şi vremuri, atent creionate de Mihaela Vieru. Sculpturalul Mihai Jitaru ne invită la „Zbor”, în lemn de măslin, ca o dorinţă de libertate, de trecere a timpului, a căutării unei armonii interioare, de căutare, poate, a absolutului şi cum: prin unitate, prin sprijin; putem descoperi două păsări luându-şi zborul şi sub protecţia aripilor lor o a treia pasăre…, poate puiul. Îşi completează creaţia cu un pictural: „Priveghi” – al cărţilor, al cunoştinţelor, al învăţăturii şi peste ele, vizionar, intuitiv, protector, un ochi – întrebător, cercetător, căutător… de altceva. Oana Cătălina Gavriliu, un penel gestual sensibil, ne propune o cromatică solară, în parte, contemplativă, dar şi un antagonism, Yin şi Yang, în lucrările „Idilă de vară” sau „August”. Irina Lazăr ne propune tehnici diverse: grafică, acrilic pe pânză sau tehnică mixtă, în „Universul meu albastru”, „Fantezie în mov”, „Îngerul Pământului” sau „Toamnă”. Cu o frenezie a penelului graţioasă oferă vizualului vise, fantezii, universuri, măşti, ideea de zbor şi libertate a spiritului şi peste toate „centrul sufletului”: inima cu pasiunea, emoţia, intelectualul, moralul, spiritualul care desăvârşeşte umanul.
Clasic şi modern, în abordarea aceluiaşi penel, cu o stăpânire firească a tehnicilor, a cromaticii, a spaţiului, oferind privitorului un portet de o mare fineţe şi sensibilitate sau purtându-ne pe endemice insule, în lucrările „Ţărăncuţa”, „Socotra” sau „Sabia destinului”, semnate Bianca Georgiana Cojocaru. „Nuduri” şi „Empty” sunt teme alese de Diana Pavel, într-o tehnică aparte (foaie buretată pe pânză neagră), care oferă vizualului un impact deosebit asupra formelor şi al trăirilor, sensibil şi cu o fermitate creativă caracteristică tinerei artiste. Linieri, puncte, cercuri, pătrate, spirale, culori care duc imaginarul prin labirinturi de mare efect cromatic şi arhitectural pentru a descoperi dincolo de multitudinea de forme, mesaje, cele care impun creaţiile „Neterminat. Nici măcar început”, „Susţinere. Respingere”, „O ultimă dată. Sau poate nu”, „Neschimbat”, semnate Daria Ioana Simon. Daria ne invită la o analiză psihologică şi filosofică a umanului, a universului, a naturii, materialului şi spiritualului, acea continuă căutare a eu-lui, spre atingerea perfecţiunii, ordinii, armoniei, infinitului, puterii de schimbare, de libertate.
Ne oprim privirile la o sală luminoasă în care ne cuceresc culorile vii, pure, vesele, multitudini de personaje, oameni sau animale, scânteieri de lumină, ne bucură şi ne încântă vizualul şi sufletul, oferind un spectacol al sensibilităţii şi al inocenţei: arta naivă. În acord cu anotimpul descoperim o „Felicitare”, prospătă şi veselă, semnată de Cristian Bădilă, poveşti sau nostalgii de iarnă, „Sărbători fericite”, „Time to relax”, la Mihaela Ioana Mocanu. „Globul magic”, „Târgul de Crăciun”, „Împodobeşte mamă bradul”, „Casa vrăjitoarei”, prind viaţă în lucrările Mariei Magdalena Dumitrache. Amintiri de vară, ruralul sau ceva mai din cotidianul „cu mască” descoperim la Maria Margoş, în lucrările „Raiul pe plajă”, „Fericire rurală”, „Amenda”. Cu o anumită nostalgie, în culori „de dor”, Ramona Ciofu ne provoacă întoarceri la „vatra strămoşească”: „La fântâna dorului”, „Odaia bunicii”, „La răscruce”, „Teatrul Vieţii”. Într-o cromatică senină, cu fine grafieri, Gheorghe Parascan ne poartă prin porturi, ţări de vis, prin Balcic şi Veneţia. În lemn de paltin, cu grijă şi migală, Augustin Cojocaru, modelează o „Poveste de Crăciun”, sub semnul stelei din Betleem, scena Naşterii Domnului, familia, bradul împodobit şi, de ce nu, Moşul cu sacul plin de daruri. Sensibilitate şi armonie cromatică, ne surprinde în forme şi culori Mirela Crăciun: „Zâmbet în culori”, „Roşu şi negru”, „Ceas târziu”.
Ne oprim îndelung asupra unui peisaj, „Ţărm la Mănăstirea Sf. Elena de la mare”, pentru a ne odihni în calmul mării, pentru a ne pierde într-un spaţiu de miraj, morganatic, în care nuanţele devin linişte iar spaţiul intimă lumină, în marina lui Alexandru Constantin Ionescu. Cu o pensulaţie aproape muzicală, în graţioase unduiri cromatice, Sabin Francisc Pal ne propune două lucrări: „Natură statică” şi „Vis de mamă”. Teme de meditaţie, asupra dualităţii vieţii, lumii, aceea a realităţii în sine, materialistă, pământească, trecătoare şi cea a dinamismului spiritului, prin perceperea divinului, a aspiraţiei spre infinit, a unei vieţi spiritual creatoare a umanităţii, ne provoacă în „Realitatea trecătoare şi realitatea eternă”, Violeta Lăcătuşu. Într-o cromatică elegantă, de esenţă, ce separă cele două tărâmuri, ambivalente, în firimituri de lumină, ne oprim suflarea în contopirea magică a dansului vieţii şi a morţii efemeridelor: „Efemeridele zgomotoase şi liniştea Măreţiei”. Două lucrări care completează cel mai recent volum de scrieri al Violetei Lăcătuşu: Armonii spulberate.
Semne şi simboluri, forme şi culori, chipuri şi zboruri, într-o agitaţie de „Peisaj urban”, încremenit parcă sub multitudinea ochilor, singulari, căutători, vigilenţi, creând o ambivalenţă a impactului vizual şi psihologic, o căutare individuală a trezirii şi o întunecare comună, spre o conştientizare şi înţelegere. Este una din lucrările pe care le propune Lucian Gogu Craiu, alături de două florale şi un Bubles, într-o cromatică vibrantă, luminoasă şi veselă. Tehnica pouring revine în lucrările delicate, cu o cromatică sensibilă: „Flori îngheţate”, „Tufişuri în zăpadă”, semnate de Silviana Zaharia. Din nou teme meditative, teme care provoacă simţurile prin formă şi spaţiu, prin intensitatea cromatică, a tonurilor, a valurilor de penel care se revarsă în pânzele care cuceresc vizualul: „Visele noastre”, „Lucrul mâinilor tale”, „Florile Speranţei”, „Energii”, sub semnătura Elenei Sârbu. Ne odihnim privirea pe floralele elegante, într-o cromatică vie sau pe o gingaşă elegie de toamnă, semnate Mariana Mironescu. Iarăşi un vis de libertate, de zbor, în vâltoarea unui râu, îl admirăm pe „Fulger”, pentru a poposi în liniştea şi pacea unui lac cu nuferi la Mihaela Bucur. Toamne liniştite, calme, bogate cromatic ne propune Viorel Maxim. O compoziţie arhitecturală complexă prin spaţiu, frenezie cromatică şi idee, ne invită imaginarul dincolo de limitele corpului şi spiritului, pentru a ne regăsi mai senini, mai înţelepţi, pe calea armonizării energiilor: „AI KI DO” – un pictural semnat de Iulian Sebastian Negru. Nu putem încheia fără să ne oprim la juniorii Anualei, juniori ca vârstă dar nu într-ale culorii şi a expunerilor. Jocuri de forme şi culori, cu multă imaginaţie şi talent, ne încântă şi ne surprind plăcut în „Codexul culorilor”, „Orchestra nevăzută”, „Naturi statice” – la Anastasia Ciofu, Teodora Crăciun şi Ilinca Elena Ciuchi. Portrete, peisaje, naturi statice, în care lumina, cromatica, spaţiul, sunt cu grijă şi măiestrie oferite pânzei, de tinerii pictori de la Şcoala de Artă Wall of Art din Roman, sub atenta îndrumare a profesorului Mihai Olteanu: Bianca Andreea Ţurcanu, Miruna Elena Leahu, Renata Pascariu, Elena Claudia Negru, Bianca Deleanu.
Anuala de pictură, grafică, fotografie şi sculptură – ediţia a XVII-a (2021-2022), ne invită la un spectacol de culoare şi lumină, la un popas meditativ şi la un respiro vizual. Expoziţia este deschisă publicului până la 31 ianuarie 2021.
Curator, Mihaela CIOBANU – Muzeul de Artă din Roman
12 decembrie 2021