Între candoare şi sarcasm
Înainte de a aşeza în pagină recenzia cărţii care ne-a inspirat titlul de mai sus, prezentăm cititorilor câteva trăsături definitorii ale personalităţii lui Constantin Ardeleanu, autorul recentei cărţi intitulate Iaşi – escala tinereţii absolute.
Născut la Tazlău, pe mirifica vale omonimă, localitate intrată în istorie prin ctitoria monahală a lui Ştefan cel Mare şi în istoria literaturii prin scriitorul I. I. Mironescu, cel care nu de puţine ori a organizat aici şezători cu participarea colaboratorilor Revistei „Viaţa Românească”, Constantin Ardeleanu, după absolvirea şcolii elementare din sat şi a liceului din Buhuşi, devine student al Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1966-1971), încărcata de istorie capitală a Moldovei. Această perioadă poate fi considerată ca un interval de timp benefic în formarea unei baze solide a viitorului intelectual, datorită interesului aparte pe care tânărul student îl va manifesta pentru istoria oraşului şi pentru viaţa culturală oferită de instituţii precum Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Filarmonica şi Opera, Biblioteca „Mihai Eminescu”, Muzeul din Palatul Culturii şi nu în ultimul rând de casele memoriale, cele mai numeroase din ţară. Tot aici este demn de menţionat şi faptul că tânărul participă şi la cursurile de iniţiere în tainele muzicii clasice, organizate pe atunci de muzicologul George Pascu.
Toate acestea, aşezate pe zestrea nativă moştenită din familie şi sub beneficiul unui ironic simţ de observaţie, au făcut ca, în peregrinările pe meridianele lumii în interes de serviciu, economistul Constantin Ardeleanu să găsească timpul necesar pentru completarea înzestrării sale culturale, prin frecventarea unor renumite instituţii precum operele din Milano, Viena ş. a.
Începe să scrie şi să publice încă din timpul studenţiei, dar debutul editorial a avut loc la deplină maturitate (1996), de atunci până în prezent scriitorul reuşind să încredinţeze tiparului peste 30 de cărţi, abordând diferite genuri şi specii literare: poezie, proză, carte sportivă, teatru, parodie.
Este posibil ca cititorul grăbit să considere Iaşi – escala tinereţii absolute un volum eterogen alcătuit din texte recuperate de autor din publicaţiile în care le-a risipit cu generozitate de-a lungul timpului. E numai o părere. Textele incluse în volum nu aparţin literaturii de evocare, nu sunt nici amintiri, nici memorii ci, din toate acestea câte puţin.
Credem că în această carte Constantin Ardeleanu şi-a propus să ilustreze ideea potrivit căreia un tânăr ajuns la vârsta majoratului, student într-un mare oraş cultural poate pune aici atât bazele solide ale unei profesii, cât şi pe acelea ale viitoarei sale formaţiuni intelectuale, dacă mai este şi înzestrat cu o „genă a curiozităţii”. Este ceea ce face personajul narator al cărţii, aflat într-o continuă luptă pentru desăvârşirea unei identităţi spirituale.
Celor care vor avea posibilitatea să citească această carte le sugerăm să observe că, tematic, autorul a distribuit cele câteva zeci de texte în patru părţi fără a respecta cronologia narării faptelor şi fără a semnala compartimentarea.
În prima parte este prezentată perioada studenţiei realizând o imagine verosimilă alcătuită din portrete de profesori, schiţe, uneori realizate doar din câteva tuşe ale colegilor de grupă, viaţa în căminele studenţeşti, excursii şi alte forme de petrecere a timpului liber.
A doua parte a cărţii, mai restrânsă ca dimensiuni, conţine prezentarea anilor de liceu într-un orăşel de provincie.
Deosebit de importantă este partea a patra, în care autorul prezintă o suită de personalităţi şi de instituţii culturale care au marcat în mod benefic viaţa artistică şi ştiinţifică în ultimele două secole a bătrânei capitale moldave.
Demne de menţionat şi de reţinut sunt şi paginile ce conţin relatări despre participarea unor personalităţi ale vieţii culturale şi artistice din Iaşi la şezători literare, în localitatea natală a autorului. Mai întâi, în perioada interbelică, perioadă de înflorire a literaturii române, când amfitrion pentru scriitorii de la „Viaţa Românească” era scriitorul I. I. Mironescu, fiul învăţătorului din localitate. Cea de-a doua perioadă s-a datorat profesorului şi publicistului Gheorghe Blaga care a organizat şezători anuale, cu participarea unor oameni de cultură din Iaşi şi din judeţul Neamţ şi s-a ocupat în mod deosebit de înfiinţarea şi editarea revistei de cultură „La Tazlău”.
Pe lângă aceste merite, cartea la care ne-am referit, la fel ca întreaga operă literară a scriitorului Constantin Ardeleanu, etalează în mod indiscutabil două calităţi ale autorului. Mai întâi reţinem umorul desfăşurat în toate textele, pe o gamă largă, de la ironie, gingăşie şi candoare, până la formele cele mai acute ale sarcasmului. A doua calitate, de loc de neglijat, este folosirea şi de această dată a limbii române literare, aproape fără greşeală.
Constantin TOMŞA