Se ştie că vocabularul constituie compartimentul cel mai dinamic şi cel mai deschis al limbii, reflectînd rapidele şi spectaculoasele schimbări care se produc în societate, precum şi progresele ştiinţei şi tehnicii contemporane. Nici în lexicul românesc lucrurile nu stau altfel, pentru că „orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie.”
Statistici de la sfîrşitul veacului trecut arată că lexicul românesc reunea cca. 120 000 – 150 000 de cuvinte. În ultimele două decenii, acesta s-a îmbogăţit considerabil cu termeni împrumutaţi, mai ales, din engleză, dar şi din franceză, germană, italiană, spaniolă şi chiar din japoneză şi chineză.
Dacă s-ar face o anchetă sociolingvistică asupra vocabularului românesc din zilele noastre, s-ar putea ajunge la concluzii dintre cele mai interesante. Pe unele dintre acestea vom încerca să le anticipăm în cele ce urmează.
Ar fi de spus, mai întîi, că au dispărut din uzul curent ori sunt pe cale de dispariţie cuvinte şi structuri de cuvinte care desemnau realităţi care şi-au pierdut actualitatea şi interesul, precum: comunism, socialism, Partidul Comunist Român, Comitetul Central, Comitetul Politic Executiv, societate multi lateral dezvoltată, tovarăş, activist, securitate, informator, propagandist, proletariat, clasă muncitoare, ţărănime cooperatistă, cooperativă agricolă de producţie (C.A.P.), întreprindere
agricolă de stat (I. A. S.), consiliu popular, şoimii patriei, pionier, utecist, fruntaş în producţie, întrecere socialistă, erou al muncii socialiste, codul eticii şi echităţii socialiste, producţie – record, nivel de trai, belşug, bodegă, prăvălie, aprozar, gostat, alimentară, combinat, industrie, sistem de irigaţii, mecanizator, cocserie, specific (spirit) naţional, calitate umană, moralitate, cinste, demnitate, punctualitate, ordine, disciplină, onoare, speranţă, siguranţă, ideal (interes) naţional, uniformă, şcolară, scrupul, sinceritate, blîndeţe, generozitate, omul potrivit la locul potrivit, recunoştinţă, pace (armonie, coeziune) socială, bărbăţie, jertfă, grijă faţă de om, meserie, meşteşug, şcoală profesională, fabrică, uzină, schimb de experienţă, întrajutorare, casă de copii, spirit de răspundere, postav, serviciu militar obligatoriu; Daciada, Cîntarea României, Tratatul de la Varşovia, C.A.E.R. etc. şi-au diminuat cu mult sensurile şi alte cuvinte care desemnau sentimente nobile, concepte şi valori morale durabile, de tipul: patrie, popor, naţiune, muncă, prosperitate, suveranitate, independeţă, carte, învăţătură, cercetare, inovaţie, inventator, artă, cultură. civilizaţie, bun-simţ, bun-gust, bună-credinţă, bunăvoinţă, valoare, merit, caracter, perseverenţă, educaţie, toleranţă, amabilitate, pasiune, virtute, talent, studiu, imn naţional, stemă, raţiune, puritate, destoinicie, cutezanţă, inţelegere între oameni, iertare, vrednicie, loialitate, respect ş. a. m. d.
(Va urma.)
Prof. Gheorghe ŢIGĂU