TERMENI POLITICI
Spuneam în numărul anterior al revistei noastre că, din vocabularul curent al vorbitorilor, au dispărut termeni care ilustrau timpul istoric trecut, între care şi cele având la origine frazeologia sovietică: bolşevic, clasă muncitoare, colhoz, Comitet Central, comsomol, grup antipartinic (revizionist), gulag, homo sovieticus, luptă de clasă, menşevic, nomenklatură, proletariat, sovhoz, Uniunea Sovietică etc, folosite astăzi doar în manuale sau de comentatorii politici.
Terminologia politică românească s-a înnoit, după Decembrie 1989, cu numeroase cuvinte şi structuri de cuvinte referitoare la revoluţie şi la evenimentele ce i-au urmat: Adunare Constituantă, alegeri (libere), anticomunism, Camera Deputaţilor, C.P.U.N. (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), condamnarea comunismului (cuplului Ceauşescu), colaborator al securităţii, concediere, conflict interetnic, decizie politică, decret, deputat, demitere, demisie, democraţie, demonstraţie, dictator, disponibilizare, diversiune, electorat, eşichier (scenă) politic, ex-regele Mihai, fraudă electorală, F.S.N. (Frontul Salvării Naţionale), fonduri (proiecte) europene, guvern provizoriu, împăratul Iulian, lovitură de stat, lunetist, majoritate, manipulare, martir, miner, mineriadă, minoritate, miting, monarhi, monarhie, opozant, opoziţie, parlament, parlamentar, Piaţa Universităţii, pluripartitism, politică, politician, protest, protestatar, privilegiu, proclamaţie, platformă politică, Proiectul Roşia Montană, putere, program de guvernare, război electronic, reformă, regale Cioabă, regionalizare, remaniere, reorganizare, retrocedare, restituire, scor electoral, Senat, senator, stat democratic de fapt, terorist, tiran, torţionar, totalitarism, turnător, vot democratic.
Foarte repede, terminologia politică s-a îmbogăţit tot mai mult, ca urmare a unor evoluţii extreme de rapide şi contradictorii petrecute în societate: administraţie prezidenţială, aderare, bătălie (clientelă, formaţiune, opţiune) politică, campanie electorală, comasarea alegerilor, Comisia Europeană, comisar european, Consiliul Europei, criză guvernamentală (politică), mită electorală, moţiune de cenzură, NATO, ordonanţă de urgenţă, restructurare, scut antirachetă, sesiune parlamentară, Spaţiul Schengen, suspendare, Uniunea Europeană.
Acestor termeni li se adaugă aceia care denumesc puzderie de partide, formaţiuni şi alianţe politice apărute după evenimentele din Decembrie 1989, scrise şi cu abrevieri urmate sau nu de punct: APR (Alianţa pentru România), CDR (Convenţia Democratică Română), PDAR (Partidul Democrat Agrar Român), PD (Partidul Democrat), PDL (Partidul Democrat-Liberal), PNL (Partidul Naţional Liberal), PSD (Partidul Social-Democrat), PR (Partida Romilor), PE (Partidul Ecologist), PLS (Partidul Liber-Schimbist), PNG (Partidul Noua Generaţie), PP-DD (Partidul Poporului- Dan Diaconescu), PNŢCD (Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat), PRM (Partidul România Mare), PUNR (Partidul Unităţii Naţionale Române), UNPR (Uniunea Naţională pentru Progresul Romaniei), UCD (Uniunea Creştin-Democrată), UDMR (Uniunea Democratică a Maghiarilor din România), USL (Uniunea Social Liberală).
Degradarea vieţii politice din ţară a generat, inevitabil, din păcate, apariţia unor termeni peiorativi de tipul: anarhie, abjecţie, abuzz, camarilă, clientelă politică, calomnie, colaps, capitalism (de cumetrie, primitive, sălbatic, corupţie, delaţiune, democraţie originală, dezvăluire, dosar politic, haos, mogul, obscenitate (politică, publică), oligarhi, oligarhie, opportunism, politicianism, stat bananier, stat-marionetă, traseist, trădare, trădător, versatilitate.
(Va urma)
Prof. Gheorghe ŢIGĂU