Dor de Eminescu

Pe vremea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, funcţiona la Iaşi o şcoală de mare prestigiu, liceul „Oltea Doamna”. Doamna Oltea, vrednica mamă a lui Ştefan cel Mare, e puţin cunoscută românilor. A avut moşie lângă Ştefăneşti – Botoşani. nu s-a implicat în nici un fel în politică. Avea un conac frumos în satul Stânca, numit aşa pentru că în apropiere de sat era o peşteră cu paturi cioplite în stâncă, de haiduci. Carol I a vizitat Ştefăneştiul şi a mers călare să vadă satul mamei domnului Ştefan. Doamna Oltea s-a călugărit sub numele de Maria şi a murit în 1465. Aşa că, legenda de la Cetatea Neamţului, unde mama lui Ştefan iese în celebra fereastră şi-i spune fiului: „Du-te la oştire pentru ţară mori…” pică. După lupta de la Războieni – Neamţ (1476) n-a fost decât istorie. Atât. Mama lui Ştefan era moartă de mult. E înhumată la mănăstirea Probota, alături de nepotul ei, Petru Rareş.
Paradoxal, după Revoluţie, celebrul liceu „Oltea Doamna”, vestit prin profesori de calitate şi eleve frumoase a început să se clatine. Dihonia a pătruns şi acolo. Dascălii uniţi până atunci s-au luat la harţă. Măcinaţi de pasiuni politice, orgolii şi duşmănii personale s-au împărţit în două tabere „vrăjmaşe”. Prima tabără, dorea ca liceul să se numească în continuare „Oltea Doamna”. Restul „combatanţilor” pledau pentru numele Mihai Eminescu. Cum nu s-a ajuns la consens au apela la superba şi „dreapta” justiţie română.
Argumentele iubitorilor de Eminescu? E cel mai mare poet al neamului nostru. La Iaşi, peste tot te întâlneşti cu Eminescu. Şi la „Junimea”, şi în Ţicău (Sărărie), şi la Fundaţia Ferdinand. A trecut şi pe str. M. Kogălniceanu nr. 7, proprietatea lui Petre Poni. Acolo, într-o grădină superbă cu foişor nu o dată au fost văzuţi la o cafea: Maiorescu, Creangă şi Eminescu. Tot la Iaşi, Eminescu a funcţionat ca profesor de germană, câteva luni. Şcoala la care a profesat se numea „Institutele Unite” şi era situată între clădirile fostului liceu „Oltea Doamna” (casele Alecu Mavrocordat). Toate cele relatate s-au petrecut în semestrul al doilea, al anului şcolar 1874-1875. Pornind de la argumentele prezentate, justiţia a dat aviz favorabil, iubitorilor de Eminescu. Liceul „Oltea Doamna” a devenit Liceul Naţional „Mihai Eminescu”. Problema e alta: nu totdeauna cele mai bune intenţii duc la mai bune rezultate.

Dumitru RUSU