image description
Cred că dacă am folosi un limbaj religios, pentru un scriitor, un cenzor este ceea ce pentru un călugăr este diavolul, şi unicul personaj pe care scriitorul nu l-ar suporta niciodată ar fi un cenzor. Mie mi-a fost greu să intru în pielea unui personaj care m-ar urâ pe mine ca scriitor, care m-ar dispreţui, care ar râde de operă, de literatură, de tot ce-i frumos în scrisul meu…
Liliana COROBCA
Miercuri, 29 martie, în prezenţa unui public numeros, preponderent juvenil, Sala „Cupola” a Bibliotecii G. T. Kirileanu a găzduit un eveniment dublu legat de cenzura comunistă, susţinut de scriitoarea basarabeancă Liliana Corobca: conferinţă şi lansare de carte.
Liliana Corobca este absolventă a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii de Stat din Republica Moldova (1992-1997) şi doctor în litere la Universitatea din Bucureşti (2001). A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti (2002-2011). Este editor, expert în domeniul exilului românesc şi cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Din 2007 este membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Născută pe 10 octombrie 1975 în Republica Moldova, este cunoscută publicului şi pentru activitatea literară, volumul lansat la Piatra-Neamţ – „Caiet de cenzor” – fiind al optulea, după „Negrissimo” (Editura Arc, Chişinău, 2003), „Personajul în romanul românesc interbelic” (teză de doctorat, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003), „Un an în Paradis” (Editura Cartea Românească, 2005 – tradus în limba italiană în 2009 şi în limba germană în 2011), „Kinderland” (Editura Cartea Românească, 2013), „Controlul cărţii. Cenzura literaturii în regimul comunist din România” (Editura Polirom, 2014), „Cenzura pentru începători” (Editura Tannhäuser, 2014) şi „Imperiul fetelor bătrâne” (Editura Cartea Românească, 2015). A beneficiat de burse şi rezidenţe de creaţie în Germania, Austria, Polonia, Franţa.
Cu o mare disponibilitate pentru un public tânăr dar nefamiliarizat cu acţiunile mutilante ale comunismului, Liliana Corobca şi-a început conferinţa prin prezentarea etapelor cenzurii şi a particularităţilor acestora. A insistat asupra perioadelor epurării cărţilor şi a protejării secretului de stat oficial, dar s-a arătat sceptică faţă de intervalul aşa-numitei aboliri a cenzurii comuniste, pe care o numeşte „o operaţiune de faţadă, în momentul în care Nicolae Ceauşescu a vrut să pară mai democrat sau mai rebel, în cadrul ţărilor de după Cortina de Fier.
Dar cum s-a ajuns de la cercetarea ştiinţifică la ficţiunea literară? După publicarea a numeroase studii despre cenzură, scriitoarea a intuit ideea că subiectul are un mare potenţial romanesc şi astfel s-a născut romanul „Caiet de cenzor”, o reconstituire ficţională a unui asemenea document din anii ’70.
Adrian Alui Gheorghe, moderatorul colocviului, vorbeşte astfel despre virtuţile de scriitor ale protagonistei: „Liliana Corobca este un nume respectabil în proza tânără românească de azi, cărţile ei abordează subiecte din realitatea imediată, din istoria recentă, contextele epice fiind deosebit de sensibile, dar şi antrenante”.
În cartea prezentată cititorilor nemţeni, Liliana Corobca încearcă să releve ce gândea cu adevărat un cenzor, procesele lui de conştiinţă reflectate în viaţa şi activitatea lui, atitudinea sa neoficială faţă de cenzură şi nu numai – alternative ce creează o perspectivă inedită şi surprinzătoare asupra fenomenului.
O sugestivă caracterizare a personajului principal al romanului a prezentat scriitorul şi criticul Adrian G. Romila: „Este vorba despre un cerber ideologic, un individ rigid, mustind de principii de viaţă comuniste, care taie şi spânzură în zona textelor unor scriitori care aspiră la publicare; respectivul cenzor ajunge să vadă care sunt cuvintele potrivite astfel încât să poţi fenta cenzura, ajunge să vadă care sunt mecanismele de producere a literaturii când libertatea de expresie lipseşte. Va să zică, dintr-un cerber ideologic, ajunge un cerber al ideologiei, dintr-un critic foarte blindat cu principii marxist – leniniste ajunge un îndrăgostit de literatură”.
În finalul acestei reuşite întâlniri a avut loc un real dialog între Liliana Corobca şi publicul tânăr, care a sondat curios şi neastâmpărat interesele şi preocupările autoarei. Cele mai reuşite întrebări au fost premiate cu cărţi, gestul frumos adăugându-se astfel, în mod fericit, eforturilor susţinute ale bibliotecii de creştere a interesului adolescenţilor pentru lectură.
O întrebare premiată a fost cea legată de nivelul de studii al cenzorului. Publicul a reacţionat zgomotos la aflarea informaţiei că, într-o primă fază, au existat şi cenzori analfabeţi, după care îndeletnicirea a devenit una mai rafinată, solicitând chiar studii superioare de literatură. Oficial, după 1977, cenzura a fost desfiinţată, dar această activitate multiplă şi complexă a continuat să se practice până în 1989 şi chiar după.
O altă întrebare, considerată dificilă de către scriitoare, s-a referit la posibila compatibilitate dintre personalitatea autorului şi cea a unui cenzor, lucru negat cu argumente temeinice de domnia sa care, cu multă modestie, şi-a conturat profilul moral şi intelectual, începând de la vârsta şcolăritului şi până astăzi.
Pe mine m-a interesat dacă în cadrul celor două procese – de cercetare a fenomenului cenzurii şi de elaborare a romanului prezentat – scriitoarea a întâmpinat dificultăţi de ordin lăuntric, subiectiv sau de ordin exterior. Ne-a impresionat delicateţea cu care a explicat limitările interioare apărute câteodată, când conştientiza importanţa enormă a cercetării fenomenului cenzurii şi se simţea copleşită de imensitatea acestuia; iar ca obstacole exterioare a menţionat întârzierile tipăririi volumelor de debut, fapt care nu s-a mai repetat după dobândirea unei anume notorietăţi.
În final, ne-am desprins cu greu de la această activitate de excelenţă, care ne-a îmbogăţit substanţial informaţia, a emoţionat prin trăiri sufleteşti de excepţie, dar ne-a şi întristat prin adevărurile repetate de scriitoare: Lectura nu mai este acum, în zilele noastre, ce a fost in regimul comunist, de pildă. Devine un lux, o plăcere, un rafinament. Cititorii fideli şi înfocaţi de altă dată ajung tot mai rari, mai exotici. Dispare (a dispărut) lectura ca fenomen în masă. Ne întoarcem uşor, uşurel, spre secole domoale, spre timpuri în care doamnele respectabile citeau romane sentimentale…
Gianina BURUIANĂ