Supranumit „poetul plastic al florilor”, Ştefan Luchian, unul dintre cei mai buni pictori români din toate timpurile, s-a născut la 1 februarie 1868, la Ştefăneşti – Botoşani. Atins de o maladie necruţătoare, scleroză multiplă, ajunge să picteze cu pensula legată de încheietura mâinii. Se stinge din viaţă pe 7 iunie 1916 la Bucureşti.
Ştefan Luchian, unul dintre cei mai mari pictori români, şi-a început viaţa spectaculos. O moştenire importantă îl scuteşte pentru un timp de grijile materiale. S-ar fi putut dedica cu totul picturii, însă a refuzat drumul comod.
Sportiv de performanţă – câştigă prima cursă de velocipede Giurgiu-Bucureşti –, Luchian, profund boem, era nelipsit de la celebrele „bătăi cu flori” de la Şosea şi client al cafenelei Fialkovsky, loc faimos de întâlnire pentru artiştii vremii.
Ca şi Grigorescu sau Tonitza, Luchian a studiat la Paris şi München. Influenţat de impresionism, curent la modă în acea epocă, artistul reuşeşte să transmită emoţie şi candoare în portretele sale.
Refuzat la Salonul oficial de pictură, a organizat alături de alţi tineri o expoziţie a „Independenţilor” care a provocat scandal, dar i-a adus un mare succes.
Curând însă, după ce averea moştenită se risipeşte încet-încet, visul lui Luchian se destramă, văzându-se nevoit să-şi câştige existenţa cântând la flaut în orchestra Teatrului Naţional.
În scurt timp apar primele semne ale bolii care l-a lăsat paralizat. În plus, iubita şi prietenii îl părăsesc şi tot ce-i mai rămâne este pictura.
Apar primele semne ale gloriei artistice, însă paralizia îi ajunge la degete. Continuă să picteze cu penelul legat de braţ, păstrând ca model doar florile. Într-una din acele nopţi, Luchian este vizitat de Enescu, care vine să-i cânte la vioară spre a-i alina suferinţa. Este omagiul unui mare artist adus altui mare artist.
În Bucureşti, pe strada Mendeleev (în apropierea Pieţei Amzei), memoria artistului se păstrează, discret, în casa ce poartă pe perete plăcuţa comemorativă care sintetizează biografia pictorului: „În această casă a trăit, a lucrat, a suferit şi a murit neînţeles pictorul Stefan Luchian (1868-1916)”.
Opere importante din creaţia lui Ştefan Luchian sunt expuse la Muzeul Zambaccian, din Bucureşti, dar multe din tablourile sale se află deja în importante colecţii particulare din ţară şi străinătate, preţurile lor continuând un curs mereu ascendent. Astfel tabloul Tufănele Galbene, a fost vândut cu 170.000 de euro în 2013 iar tabloul Primăvară sau Două muze a fost adjudecat de curând la o licitaţia din capitală la preţul de 100.000 de euro.
(RED.)