In Memoriam ALINA PAMFIL

Nicăieri nu se învaţă mai bine urcuşul decât la Rareş

Cine nu şi-o aminteşte pe Alina Pamfil? Pe profesoara de limba franceză, inspectoarea de limba franceză, inspectoarea de proiecte şi programe? Poate unii îşi amintesc de ea cu oarecare frică… Alina îţi spunea verde-n faţă ce gândeşte, dar mulţi şi-o amintesc ca pe un adevărat profesionist, cu vorba tăioasă, ce-i drept, dar cu stindardul dreptăţii în mână. Pe 27 noiembrie 2019, ar fi trebuit să primească Trofeul la sărbătoarea celor 150 de existenţă a Colegiului Naţional Petru Rareş. Dar a început să se stingă pe 7 noiembrie, într-o zi revoluţionară, aşa cum a fost ea mereu. Avea să plece dintre noi pe 10 noiembrie.

Alina Pamfil, provenită dintr-o familie de intelectuali din Piatra-Neamţ (mama ei, celebra actriţă a Teatrului Tineretului Adria Pamfil, tatăl ei, inginer), a terminat studiile Liceului Petru Rareş din Piatra-Neamţ în 1970, ca şefă de promoţie, după ce învăţase la Şcoala 3. Cei mai buni elevi din Piatra-Neamţ veneau aici. Când am absolvit „Rareşul” – îşi amintea ea într-un text recent – eram deja profesoară şi inspectoare. Urma doar să devin. Am rămas din şcoală cu obişnuinţa urcuşului. Mai toţi cei care termină „Petru Rareş”, cu şi din asta vieţuiesc, într-o ardere care nu poate fi stinsă nicicum. Această şcoală prea albă şi cu prea multe trepte, m-a învăţat, m-a iubit şi m-a respectat, m-a certat, m-a pedepsit şi m-a mângâiat. Tot ceea ce mi s-a întâmplat a fost să ştiu cum să urc treptele, încotro să privesc şi ce să văd. A fost profesoară de limba franceză la Şcoala nr. 2 din Piatra-Neamţ, la Colegiul Tehnic Gh. Cartianu, la Colegiul Naţional Petru Rareş, la Colegiul Naţional Calistrat Hogaş, la Colegiul Naţional de Informatică. A fost un profesor reprezentativ al generaţiei sale, a îndrumat foarte mulţi profesori de limba franceză debutanţi, a văzut toate şcolile şi structurile din acest judeţ în inspecţiile ei. Nu era director să nu fi auzit de ea. Era severă uneori, dar vedea învăţământul românesc aşa cum văzuse la Sèvres, în Franţa, în 1995, când participase la unul din primele stagii ale ei din străinătate. Avea viziunea unui învăţământ modern, cu profesori decontractaţi, cu metode moderne, în care elevul să fie pe primul plan. Avea viziunea transformărilor şi asta o făcea să îşi construiască un laborator de limbi moderne, dotat cu calculator, pentru ca elevii ei să aibă acces nemijlocit la informaţie; făcea teatru în limba franceză cu elevii, pentru că avea încredere în ceea ce i se spusese când fusese elevă la Rareş: elevul trebuie să îşi comunice sentimentele, altfel, dezvoltarea sa nu este completă. Alina Pamfil rămâne un element marcant al învăţământului nemţean dintre secole, profesorul inteligent, vizionar şi modern, respectat de elevi şi colegi, omul iubit pentru sufletul ei generos şi sensibil. Rămâi cu bine, Alina Pamfil, nu te vom uita niciodată!

Prof Cristina GRIGORI