Profesorul Neculai Ionescu s-a născut în comuna Fântâna Mare, judeţul Suceava, a absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, şi a intrat în învăţământ în vara anului 1971. Din anul 1990 a fost profesor de matematică la colegiul „Calistrat Hogaş”, de unde s-a pensionat în anul 2010, după 39 de ani de activitate. A mai rămas la catedră încă cinci ani şi s-a retras definitiv în anul 2015. A ocupat şi funcţia de inspector şcolar adjunct în perioada 2000-2004. În ultimii ani, se mutase la fiul său în Capitală, unde a şi fost spitalizat, decedând în urma unor complicaţii la infecţia cu COVID-19.
Să fii profesor de matematică este, cu siguranţă, cea mai mare provocare a educaţiei din toate timpurile. Să scoţi o lume din haos şi să o aşezi riguros în formule, teorii şi teoreme despre care să le vorbeşti elevilor cu seriozitate, dar şi cu entuziasm, e o misiune care uneori te înalţă, alteori te doboară. Domnul Profesor Neculai Ionescu şi-a dedicat viaţa profesională matematicii pentru mai bine de jumătate din existenţă, 44 de ani rodnici, dintre care 26 petrecuţi la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”. De la înălţimea catedrei, a reuşit să coaguleze o lume a matematicii în care intrau pasiunea proprie pentru ştiinţele exacte, profesionalismul unui dascăl dedicat, tactul pedagogic, respectul pentru semeni, condimentate mereu cu simţul umorului, cu vorbele de duh care nu-i lipseau niciodată, cu anecdotele şi butadele care destindeau atmosfera nu doar în timpul orelor, ci şi în pauzele din cancelarie.
Ca un veritabil bucovinean, născut în judeţul Suceava, Domnul Profesor Neculai Ionescu ştia că umorul salvează orice situaţie. Îşi adapta discursul, indiferent de interlocutor – elev, părinte, profesor, inspector – pentru că avea întotdeauna cu el voie bună şi bunăvoinţă. O configuraţie morală rară de altruism, de generozitate, de nevoie de a-i ajuta pe ceilalţi se dezvăluia în fiecare vorbă a Profesorului. Cei care l-au cunoscut cu adevărat au înţeles că bonomia, spiritul mucalit erau completate de o viaţă interioară profundă, cu preocupări religioase autentice. Pleda în faţa tuturor pentru simplitate, pentru cumpătare, pentru întoarcerea la Dumnezeu, Binele, Frumosul şi Adevărul fiind puncte cardinale ale propriei existenţe.
Ce Bine că am avut privilegiul să-l avem un sfert de secol în mijlocul nostru, al familiei Hogaş! Ce Frumos şi-a lăsat amprenta asupra atâtor generaţii de elevi! Ce Adevăr mare e că îi simţim deja absenţa! Ne consolează gândul că n-am rămas mai singuri: ne-a lăsat cu lecţiile învăţate: importanţa zâmbetului şi a unei vorbe bune, a judecăţii drepte, a modestiei, a bunătăţii şi a generozităţii.
Rămas-bun, Domnule Profesor!
Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”