Acum, în noiembrie 2020, când se împlinesc 140 de ani de la naşterea celui mai mare prozator român din toate timpurile, Mihail Sadoveanu, se cuvine să omagiem această personalitate a culturii noastre, care a încântat generaţii întregi de copii şi adolescenţi cu proze precum Dumbrava minunată, Un om năcăjit, Dʹl Trandafir, cea din urmă fiind poate cel mai frumos omagiu adus unui învăţător.
Nu vom prezenta decât unele informaţii despre prezenţa marelui scriitor în judeţul Neamţ aşa cum au fost ele menţionate de unii oameni de cultură şi sunt păstrate în diferite publicaţii.
Astfel, Marcel Dragotescu, în Revista Asachi (serie nouă) preciza: […] Aici în dangătele de clopot ale Mănăstirii Neamţ şi Vovideniei, Mihail Sadoveanu a sorbit cu nesaţ şi duioşie ultimele picături din cupa vieţii sale. Şi tot aici ar fi vrut să afle loc de odihnă veşnică, să stea la sfat cu voievozii şi vlădicii veacurilor trecute, cu oastea eroilor săi, şi să-şi sfinţească osemintele cu istoria acestui pământ. […] Prin 1969, când în viaţa spirituală a Judeţului Neamţ apăruse „Sadoveniana” ca manifestare-omagiu dedicată Ceahlăului Literaturii Române, Valeria Sadoveanu, soţia Maestrului, a mărturisit autorităţilor judeţene această dorinţă […] sugerând strămutarea osemintelor de la Bucureşti la Vovidenie. Printre demersurile întreprinse în acest sens se numără şi cuvântul lui Geo Bogza rostit în şedinţa omagială a Academiei din 10 noiembrie 1970, când s-au comemorat 90 de ani de la naşterea lui Sadoveanu, cuvântare publicată în „Contemporanul” din 27. 11. 1970.
În cei nouă ani de când au fost duse la Bellu – spunea Geo Bogza – osemintelor lui Mihail Sadoveanu li s-a făcut dor de Moldova. E drept că ele odihnesc acolo sub acelaşi tei care umbreşte mormântul lui Eminescu şi că în cuprinsul acestui oraş nu li se putea găsi un loc mai potrivit. Dar, oare, Mihail Sadoveanu, care avea ceva de uriaş în fiinţa lui, se cădea să fie înmormântat la Bellu?
Glasului lui Geo Bogza i s-a alăturat cel al lui Demostene Botez, într-o scrisoare deschisă pe care Marcel Dragotescu a inclus-o în acest articol şi din care reproducem finalul: Iată, deci, două documente ieşite de sub frunţile şi din inimile unor oameni care înseamnă ceva pentru spiritualitatea românească, din care aflăm că Sadoveanu încă nu are locul de veşnică odihnă pe care şi l-a dorit şi că osemintelor sale li s-a făcut dor de Moldova. Întrucât demersurile întreprinse cu mai mult de două decenii în urmă s-au năruit în faţa deciziei celor ce voiau cu orice preţ să facă din cimitirul Bellu o necropolă naţională, rămânem – în continuare – cu povara morală a unei îndatoriri neîmplinite. (Sadoveanu la Vovidenie, ASC., 54/1993). Şi adăugăm noi, acum, când nici Marcel Dragotescu, trecut la cele veşnice, nu mai este, că au trecut mai multe decenii şi marele Sadoveanu odihneşte în continuare la Bellu.
Deosebit de importante informaţii despre prezenţa lui Mihail Sadoveanu în judeţul Neamţ ne-a lăsat mărturie regretatul profesor Constantin Prangati: Mihail Sadoveanu a fost de nenumărate ori în Piatra-Neamţ, fie în calitate de conferenţiar, fie ca simplu vizitator, în trecere spre Tazlău, Mănăstirea Bistriţa, Tarcău, Ţara Hangului şi Broşteni. […] a avut multe cunoştinţe, oameni care au jucat un rol important în viaţa spirituală a Judeţului Neamţ, şi nu numai […]: Panaite Crivăţ, profesor, deputat, senator, prefect; Ernest Kirculescu, primar, prefect şi deputat; Panaite Popovici profesor, deputat şi senator; Leon Mrejeru, învăţător, folclorist şi deputat, dr. Al. Comăniţă prefect şi deputat, rudă apropiată a lui Cezar Petrescu, Adolf A. Chevallier, artist fotograf, coleg de clasă cu scriitorul Nicu Gane din Fălticeni, Petru Gheorghiasa, revizor şcolar, folclorist şi autor de manuale şcolare, mulţi ziarişti de renume cum au fost Weinberg, Kaufmann, Adler ş. a. La Piatra-Neamţ, în librăria Al. Ionescu, Mihail Sadoveanu a fost prezent la lansarea a numeroase cărţi proprii, printre care şi a romanului „Fraţii Jderi”, unde s-a revăzut după mulţi ani cu Adolf Chevallier şi G. T. Kirileanu. „Mereu exigent faţă de înţelesurile morale ale cuvântului scris – consemna ziarul «Adevărul» – Mihail Sadoveanu s-a socotit dator către poporul său, atât prin propria operă, cât şi prin prezenţa sa directă în presă sau la tribună, la sate şi oraşe. Iubind oraşul Piatra-Neamţ şi împrejurimile, trăind în apropierea Mănăstirii Neamţ, pe malurile Ozanei lui Creangă, scriitorul a dat literaturii noastre opere inspirate din trecutul istoric al oamenilor acestor meleaguri legendare”.
În acest sens amintim: Baltagul, Hanul Ancuţei, Fraţii Jderi (care se deschide cu descrierea magistrală a felului în care marele voievod, Ştefan cel Mare, a fost întâmpinat la Mănăstirea Neamţ cu prilejul hramului mănăstirii „Înălţarea Domnului Iisus Hristos”. Tot în acest roman este pomenită şi herghelia domnească de la Dumbrava, de lângă Târgu-Neamţ. În semn de preţuire a operei lui Mihail Sadoveanu, precum şi datorită faptului că pe teritoriul Judeţului Neamţ, exista, încă din 1966, Muzeul Memorial ce purta numele scriitorului (Casa Mihail Sadoveanu), din 1970, la iniţiativa conducerii Comitetului de Cultură şi Artă al Judeţului Neamţ (prof. Gheorghe Bunghez, preşedinte, şi prof. Marcel Dragotescu, vicepreşedinte), s-a organizat Sadoveniana, manifestare desfăşurată, în instituţiile de învăţământ şi de cultură – muzee, şcoli, case de cultură, biblioteci, cinematografe, cluburi, – în multe localităţi din judeţ, pe durata a mai multor zile (între 5 şi 10), în cadrul cărora, abordându-se o paletă diversă de modalităţi de prezentare – simpozioane, conferinţe, recenzii, procese cinematografice şi literare, recitaluri literare şi muzicale, dezbateri – se prezentau viaţa şi opera scriitorului. La realizarea acestora, participau intelectuali locali, precum şi mari personalităţi ale vieţii cultural-artistice din centrele universitare, scriitori, cercetători din cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară George Călinescu din Bucureşti. Sadoveniana, care, de regulă, se încheia la Sadoveanu (cam ciudată denumire!) şi cu un pelerinaj la Hanu Ancuţei, a beneficiat, mai ales înainte de 1989, de prezenţa unor personalităţi ale vieţii literare. Amintim doar câteva nume: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Constantin Ciopraga, Valeriu Anania, I. C. Chiţimia, Alexandru Paleologul, George Muntean, Alexandru Husar, D. I. Suchianu, Gavril Istrate, Marin Bucur, Emil Manu, Ion Rotaru, Fănuş Băileşteanu, Cornel Simionescu, Dan Mănucă, Dumitru Vacariu, Petru Ursache, Grigore Ilisei, Alex. Condeescu, ca să nu mai amintim că la una dintre ediţii, realizată în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, au participat peste patruzeci de scriitori, în frunte cu preşedintele în funcţie, George Macovescu. Atunci, Sadoveniana a fost onorată de prezenţa Prea Înaltului Teoctist, mitropolit al Moldovei şi al Bucovinei la acea vreme, care a ţinut să-i omenească pe cei prezenţi, oferind o masă de prânz în trapeza Mănăstirii Neamţ. La reuşita acestei manifestări, au contribuit actori ai Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ, de cele mai multe ori fiind prezent Cornel Nicoară, cel care, în calitatea lui de director al instituţiei, a ajutat şi material. În cadrul Sadovenienei, a fost organizat, prin străduinţa lui George Brăescu şi Concursul Naţional de Proză Mihail Sadoveanu, care s-a bucurat de o largă participare şi de aprecieri din partea comunităţii literare a vremii. Din păcate, după 1989, ediţiile nu au mai avut periodicitate anuală, iar amploarea lor a scăzut, ajungându-se la o simplă marcare a evenimentului în cadrul Căminului Cultural din Tupilaţi sau la Hanu Ancuţei (de câteva ori, la Hanul Răzeşilor!, construit în vecinătatea celui imortalizat de Mihail Sadoveanu în opera sa).
Se pare că după 1989 scriitorii din judeţul Neamţ, membri ai Uniunii Scriitorilor din România sunt preocupaţi, mai ales de promovarea propriilor lor opere şi mai puţin de aducerea în atenţia tinerilor a valorilor culturii naţionale.
Cât despre manifestările de la casa unde scriitorul şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii, nu putem spune că ar mai fi demne de menţionat, după ce muzeul a intrat în administraţia Mănăstirii Neamţ.
Constantin TOMŞA