Ioan Atodosiei: Momente (Din viaţa unui om obişnuit)
Unii dintre semenii noştri ajunşi la aşa-zisa vârstă a înţelepciunii (în jur de 80 de ani), mai ales dintre cei care în timpul şcolii şi-au însuşit bine limba română şi au fost înzestraţi cu oarece har al naraţiunii, nu se pot opri să nu încredinţeze tiparului rememorări privind traseul propriei vieţi, experienţele profesionale importante, întâmplări cu aspect istoric, social şi chiar politic, multe dintre acestea necunoscute tinerii generaţii.
Afirmaţiile de mai sus au fost provocate de lectura cărţii lui Ioan Atodosiei „Momente” (Din viaţa unui om obişnuit), apărută în anul 2019, la Editura Casei Corpului Didactic „Maria Montessori”din Baia Mare.
Trebuie precizat că autorul, născut în 1937 în comuna Vânători-Neamţ, absolvent al Facultăţii de Geologie a Universităţii din Bucureşti, a fost repartizat şi s-a stabilit pentru totdeauna la Baia Mare, localitatea cunoscută pentru prospecţiunile realizate în munţii din împrejurimi precum şi pentru renumitele întreprinderi miniere de aici.
Deşi autorul insistă asupra unor activităţi pe care le-a desfăşurat de-a lungul mai multor decenii ca simplu cercetător sau coordonator al unor compartimente de cercetare, folosind o terminologie tehnică care te trimite adesea la dicţionar, volumul surprinde aspecte ale activităţii dintr-un domeniu mai puţin cunoscut publicului larg, dar şi dintr-un timp cvasi îndepărtat: aşa-zisa perioadă a epocii de aur.
Cititorii care vor parcurge volumul până la ultima pagină vor putea constata – cu mai multă sau puţină uşurinţă – că, de fapt, între copertele acestui volum se află două părţi, nesemnalate ca atare de către autor, fiecare aparţinând altei specii literare, bine definite prin ton şi caracteristici.
În prima jumătate a cărţii, autorul prezintă, conform avertizării din titlu, principalele momente – rememorări ale unor întâmplări trăite în copilărie – până la absolvirea celor şapte clase la şcoala din Vânători-Neamţ, în adolescenţă – anii petrecuţi la Liceul Petru Rareş din Piatra-Neamţ şi în studenţie – instrucţia la Facultatea de Geologie a Universităţii din Bucureşti. Apoi proaspătul absolvent va fi repartizat „în producţie”, aşa cum se obişnuia în perioada comunistă, în Maramureş, unde va desfăşura mai ales activitate de cercetare pe teren, punând în valoare diversele zăcăminte ale subsolului, în vederea exploatării minere.
Cât priveşte tonul şi limbajul cu care sunt relatate rezultatele activităţii profesionale, acestea vor fi mai exact decodate şi apreciate de către specialiştii în domeniu, dar şi cititorul obişnuit va putea înţelege uşor că România dispunea de o gamă variată de bogăţii minerale, în zona cercetată.
O precizare (şocantă astăzi) priveşte felul în care specialiştii, aşa cum este şi cazul autorului nostru, puteau sau nu să fie promovaţi în diferitele posturi de conducere, în perioada de până în 1989. Nu contau calităţile profesionale, singura condiţie era să fii membru al P.C.R. Cum Ioan Atodosiei afirmă că a „ocolit” această „calitate”, el va rămâne pentru totdeauna un specialist care s-a preocupat să-şi îndeplinească cu demnitate şi profesionalism obligaţiile care i le impuneau pregătirea şi „fişa postului”.
Cea de-a doua parte a cărţii conţine o prezentare a situaţiei economice, sociale şi politice a evoluţiei societăţii româneşti de după 1989 când, după cum deseori se afirmă în prezent, conducerea politică a ţării a fost acaparată de eşalonul doi al nomenclaturii comuniste. Autorul condamnă etichetarea întregii economii a ţării drept „un morman de fier vechi”, coborârea României în partea cea mai de jos a ierarhiei ţărilor din U.E.
De data aceasta Ioan Atodosiei îşi modifică tonul relatării manifestându-se vehement faţă de deprecierea activităţii în domeniul în care şi-a pus cunoştinţele, priceperea pentru organizarea şi dezvoltarea unui domeniu foarte important al economiei naţionale. Cititorul va reţine cu uşurinţă atitudinea fermă şi justă a autorului în problema zăcămintelor de la Roşia Montana, o rezervaţie ce ar trebui ocrotită de UNESCO.
Am putea eticheta această parte a cărţii – datorită tonului care uneori atinge cotele cele mai înalte ale invectivei – drept veritabilă pagină de pamflet.
Şi mai adăugăm o calitate mai rar întâlnită la autorii care n-au absolvit o facultate din domeniul filologiei: o limbă română literară curată, coerentă, bine însuşită pe băncile şcolii, ferită de marea invazie a neologismelor din limba engleză. Cu excepţia câtorva scăpări involuntare.
Constantin TOMŞA