– Faceţi parte din pleiada foştilor elevi ai Liceului de Arte „Victor Brauner”, cu un parcurs profesional de invidiat. Care sunt profesorii de acolo care v-au influenţat cel mai mult şi în ce mod?
– Îmi aduc aminte cu drag de prima întâlnire, la 5 ani, când am început studiul pianului – iniţial, din dorinţa tatălui meu – cu doamna prof. Lelia Harabagiu, la Şcoala de Muzică din Piatra-Neamţ. În paralel cu şcoala generală şi orele de pian, am urmat din clasa I şi cursurile de teoria muzicii, cu dl prof. Theodor Macarie. În clasa a IX-a am continuat la Liceul de Arte „Victor Brauner” Piatra-Neamţ, la clasa aceleiaşi profesoare. Pe parcursul anilor de liceu, am participat şi la Olimpiada Naţională de Studii Muzicale Teoretice, sub îndrumarea domnului prof. Ionel Ceobanu, dirigintele nostru, ale cărui dictee, chiar de dimineaţă, de la ora 8, ne „înviorau” auzul muzical intern!
– Ca studentă v-aţi orientat spre Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi. V-aş ruga să precizaţi câteva aspecte pe care le consideraţi remarcabile din timpul studiilor la această instituţie.
– Pe parcursul anilor de studiu la clasa doamnei conferenţiar univ. dr. Mihaela Constantin – un profesor şi pianist de excepţie – am urmat un program complex de pregătire în domeniul interpretativ, abordând lucrări diverse din literatura muzicală universală, susţinând totodată recitaluri în cadrul facultăţii, atât în postura de solist, cât şi ca membru în formaţii de muzică de cameră.
În anul 2007 am finalizat studiile în cadrul programului de Master „Stil şi interpretare la început de secol XXI”, elaborând sub îndrumarea aceluiaşi profesor lucrarea intitulată 24 de Preludii de Dmitri Şostakovici.
Universitatea mi-a oferit posibilitatea de a cunoaşte personalităţi din domeniul muzical interpretativ şi teoretic, profesori remarcabili din punct de vedere cultural, muzical şi uman.
– După absolvirea cu succes a întregului ciclu de studii universitare (licenţa, master, doctorat) aţi optat pentru cariera de cadru didactic la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi. Care consideraţi că sunt calităţile ce vă recomandă pentru lucrul cu studenţii?
– Da, finalizarea, în anul 2005, a studiilor de licenţă din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi, Facultatea de Interpretare Muzicală – specializarea Pian, a coincis cu începerea activităţii didactice în postura de cadru didactic asociat – pianist acompaniator la Catedra de Canto, la disciplinele: Acompaniament Canto şi Acompaniament Lied-oratoriu. Ulterior, în anul următor (2006), am susţinut examenul pe postul de Preparator universitar, pe perioadă nedeterminată, în cadrul aceleiaşi catedre.
Din dorinţa de a mă perfecţiona în arta interpretativă, în octombrie 2011, am început studiile doctorale la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”.
În general, un tânăr pedagog urmează modelul mentorilor săi, încercând – fără a deveni un epigon – să le respecte sfaturile, indicaţiile didactice, profesionale, dar căutând să îşi găsească propriul drum, propria „voce” în discursul şi conduita pedagogice. Astfel, pe parcursul anilor de predare, mi-am dezvoltat calităţile intuitive, descoperind caracterul, nevoile studenţilor şi încercând să găsesc o variantă individualizată de comunicare. De asemenea, m-am străduit să-mi modelez tactica pedagogică pentru a putea rezona cu studenţii de la Canto, al căror specific profesional presupune o diversitate caracterologică, mai ales prin prisma rolurilor multiple şi variate pe care le interpretează.
– A lucra la un doctorat este o întreprindere care presupune curaj, tenacitate, profesionalism… Ce impresii ne puteţi împărtăşi legate de efortul pentru a ajunge la susţinerea unei teze de doctorat?
– Deschiderea către zona muzicii contemporane s-a concretizat în Teza de Doctorat a cărei direcţie de aprofundare a vizat finalizarea preocupărilor anterioare din domeniul interpretativ, din perioada studiilor masterale: Preludiul şi fuga pentru pian. Origine, evoluţie, viziuni stilistico-interpretative comparate, susţinută pe 5 decembrie 2014, coordonator ştiinţific fiind dl Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică.
Doctoratul profesional presupune atât o latură interpretativă, cât şi una ştiinţifică, de cercetare, dezvoltând orizontul de gândire, percepţie şi creativitate.
Astfel, pe parcursul studiilor doctorale am susţinut şi recitaluri care au făcut parte din tematica pe care mi-am propus-o spre cercetare:
• 2011, 11 noiembrie – Recital vocal-instrumental, pian solo, Universitatea de Arte „G. Enescu” Iaşi.
• 2013, 5 aprilie – Recital de pian, Universitatea de Arte „G. Enescu” Iaşi,– 10 Preludii şi Fugi din „Clavecinul bine temperat” de Johann Sebastian Bach.
• 2014, 9 iulie – Recital de pian, Universitatea de Arte „G. Enescu” Iaşi,– „Ludus Tonalis” de Paul Hindemith – apogeu al gândirii polifonice.
• 2014, 29 septembrie – Recital de pian, Universitatea de Arte „G. Enescu” Iaşi,– Dmitri Şostakovici – Selecţie din ciclul „24 de Preludii şi Fugi”, op. 87.
– O mare parte a activităţii dvs. artistice se învârte în jurul corepetiţiei de pian. Care este portretul unui bun corepetitor?
– Corepetitorul, în fapt pianistul acompaniator, desfăşoară o activitate de tip „unu la unu”, cum îl numim deseori. Se creează astfel un spaţiu special, relaţia dintre solist şi pianistul acompaniator fiind una de simbioză muzicală, necesitând un anumit nivel de maleabilitate în construcţia sonoră a actului interpretativ.
– Sunteţi preocupată în continuare de cercetarea ştiinţifică în domeniul muzical. Anul 2020 a însemnat publicarea studiului Mignon – o viziune interpretativă în liedul secolului al XIX-lea. Care este povestea acestei lucrări?
– În acest studiu am încercat să ofer interpreţilor pianişti acompaniatori o viziune asupra unui subiect – personajul „Mignon” din poeziile lui Goethe – care a generat în perioada romantică, şi nu numai, pagini deosebite în literatura genului de lied. Desideratul pe care mi l-am propus nu a fost uşor, deoarece studierea în detaliu a acestor partituri presupune o dublă ipostază, cea a interpretului vocal şi cea a pianistului, unite într-un singur act artistic. Astfel, am încercat să evidenţiez o serie de mijloace de exprimare care sunt absolut necesare în interpretarea cât mai autentică şi fidelă, din punct de vedere stilistic, a acestor lieduri.
– Cu ce s-ar mai putea completa viaţa dvs. profesională pentru a vă simţi pe deplin împlinită?
– Referitor la dezvoltarea profesională pe linia activităţii didactice, având în vedere acumulările de până acum, îmi propun să realizez un curs de acompaniament pe etape stilistice, atât cu lucrări de factură camerală – genul de lied, cât şi cu cele destinate spetacolului de operă, iar în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională pe linia activităţii artistice, mi-aş dori să susţin recitaluri vocal-instrumentale, cu abordarea lucrărilor din creaţia universală şi românească, dar şi recitaluri instrumental-camerale, duo pianistic etc.
– Ce îşi doreşte Oana Cărbunariu pe plan personal pentru viitorul apropiat?
– În contextul unui prezent… să îi spunem tumultuos din foarte multe puncte de vedere, dar mai ales al schimbărilor neaşteptate, îmi doresc să ating un echilibru între viaţa de familie şi cea profesională, reuşind să înfăptuiesc ceea ce mi-am propus ca pedagog şi pianist, dar şi să mă bucur de momentele unice din viaţa copiilor şi familiei mele.
Gianina BURUIANĂ