Declaraţia Congresului Studenţesc Aniversar

16 august 2021, Mănăstirea Putna

„Noi, tinerii români de pretutindeni, din ţară şi din afara graniţelor ţării, ne-am întâlnit în 15 şi 16 august 2021, în locul sfânt al Mănăstirii Putna, să aducem cinstire celor ale căror mâini şi suflete au plămădit în 1871 Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni şi Primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni, spre afirmarea idealului unităţii poporului român.

În pregătirea manifestărilor din 1871, Comitetul provizoriu pentru Serbarea de la Mănăstirea Putna scria în apelul său către românime că „deşi desfăcuţi unii de alţii în privinţa politică, ne uneşte totuşi aceeaşi limbă, aceleaşi obiceiuri şi datine, aceeaşi religiune şi credinţă politică şi socială, de la Tisa pân’la Marea Neagră, de la Nistru şi pân’la Balcani.”

Acelaşi ideal din 1871 l-au reamintit în istorie generaţiile de la 1904, 1926, 1957, 1966, 1992, 2004, 2007, 2011, prin serbări naţionale desfăşurate la mormântul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

În anul 2021, a venit rândul nostru să înţelegem importanţa idealului unităţii şi să îl ducem mai departe, conştienţi că, aşa cum scriau Nicolae Teclu şi Mihai Eminescu, „nici o piedică nu ne mai stă în calea scopului nostru decât doar propria noastră neglijenţă şi ne-voinţă”.

Astfel, după 150 de ani, noi, în numeroase ateliere de lucru care s-au desfăşurat online înainte de aceste zile aniversare, am reflectat la istorie, am analizat prezentul şi am gândit cum poate fi construit viitorul.

Secţiunile au fost: Istorie şi Identitate naţională; Libertate, justiţie şi sistem politic; Românii de pretutindeni; Educaţie, artă şi cultură; Economie, fiscalitate, antreprenoriat, energie, agricultură şi mediu; Familie, muncă, politici sociale; Sănătate; Credinţă şi teologie.

Fiecare grup de lucru a realizat zeci de pagini de concluzii în domeniul său de analiză, însă, în această Declaraţie, considerăm potrivit să exprimăm principiile esenţiale pe care le-am desprins din analize şi care considerăm că fac parte din fundamentele prin care fiecare generaţie îşi aduce contribuţia sa la continuarea idealului unităţii românilor de pretutindeni.

Ele consună cu principiul unităţii culturale ca bază a unităţii naţionale care a fost expus în 1871.

Principii pentru continuitatea idealului unităţii românilor de pretutindeni

Istorie

Cea mai profundă temelie a unităţii noastre ca popor este cea pusă de Dumnezeu. Suntem fii ai maicii România pentru că Tatăl Ceresc ne-a sădit în acest popor.

Istoria noastră reprezintă stâlpii pe care este zidit edificiul civilizaţiei româneşti. Cu puncte luminoase sau mai puţin luminoase, ea ne arată devenirea noastră. Istoria noastră este singura pe care o avem şi, mai ales, singura pe care putem construi. Preocuparea de a ne înţelege identitatea trebuie să fie necontenită, căci doar cunoscând trecutul putem păşi conştient spre viitor.

Identitate

Suntem un trup creat din ţărâna pământului românesc şi însufleţit de credinţa unui rost pe care îl avem. Suntem o casă zidită de generaţiile anterioare, în care fiecare nouă generaţie este chemată să fie conştientă că trăieşte în casa patriei sale. Această conştientizare dă naştere respectului, recunoştinţei şi dragostei faţă de înaintaşi, unindu-ne în cuget şi-n simţire cu ei.

Responsabilitate

Unitatea românilor din viitor se sprijină pe conştiinţa unităţii românilor din trecut, iar generaţia prezentă este liantul.

Să nu uităm îndemnul marelui patriot bucovinean Doxaki Hurmuzachi, care a scris copiilor lui şi tuturor românilor în testamentul său din 1857: să nu uitaţi că aveţi de împlinit trei datorii mari şi sfinte, pentru care veţi răspunde în faţa lui Dumnezeu, înaintea oamenilor şi a urmaşilor noştri. Aceste trei datorii sunt: patria, limba şi biserica.

Educaţie

Prin oameni educaţi, cu dragoste de ţară şi curajoşi s-a realizat România, ca stat. Şi doar prin oameni educaţi, cu dragoste de ţară şi curajoşi, îşi va continua existenţa ca stat. De aceea, avem responsabilitatea să educăm, în primul rând, în România şi pentru România. Iar educaţia să transmită spiritul românesc, întemeiat pe repere clare şi capabil de sinteze istorice majore.

Libertate

Reflexia asupra libertăţii include cadrul juridic, dar îl depăşeşte, fiind o problemă de viaţă pentru fiecare om care vrea să trăiască demn.

Libertatea este un dar de la Dumnezeu, înscris în firea umană. Ea îşi are sensul în realizarea unităţii armonioase între om şi întreaga existenţă. De aceea, ea se pierde prin corupţia spirituală, care precede alte forme de corupţie, şi prin folosirea ei împotriva sinelui şi a aproapelui. Libertatea creşte în omul onest şi creşte prin folosirea ei conform scopului său.

Românii de pretutindeni

Ca un părinte care este dator să poarte de grijă copilului, tot astfel România, ca Patrie-mamă, are o datorie absolută faţă de regiunile istorice de lângă graniţe şi faţă de diaspora.

România are responsabilitatea menţinerii legăturii lingvistice şi culturale cu românii de pretutindeni.

România trebuie să valorifice toate posibilităţile şi şansele prin care putem face un pas înainte în a-i aduce pe copiii săi acasă şi a reîntregi familia naţională.

Economia în sprijinul omului

Capacitatea de a crea bunuri şi servicii este forma cea mai simplă prin care intrăm în legătură unii cu alţii. Prin ea se poate exprima concret sprijinirea semenilor. Ca urmare, suntem datori să facem autostrăzi ale iubirii exprimate prin fapte concrete care nu doar să treacă Munţii Carpaţi, ci să şi unească prin responsabilitate, muncă şi efort sufletele românilor, oriunde trăiesc. Prin bunuri şi servicii se construiesc nu doar economia şi societatea prezentului, ci şi un liant patrimonial văzut între românii care au fost, care sunt şi care vor fi.

Sănătatea

Ocrotirea vieţii trebuie să fie permanent prezentă în preocupările noastre, căci fiecare om are o valoare supremă, un sens şi o misiune în familia sa, în ţara sa, în lumea întreagă. Unitate în această privinţă înseamnă şi un sistem naţional de sănătate funcţional, dar şi preocuparea onestă a fiecăruia faţă de binele celui de lângă noi, de la concepţie până la moartea naturală.

Să tratăm suferinţa altuia cu empatie și dragoste, să respectăm demnitatea condiţiei umane şi să îi privim pe cei bolnavi ca persoane integrale, nu prin prisma afecţiunii lor.

Este benefic să ne însuşim cuceririle medicinei, este necesar să o facem păstrând dragostea faţă de semeni şi respectând libertatea de conştiinţă a personalului medical şi a pacienţilor.

Egali şi complementari

Egalitatea şi unitatea dintre oameni decurg din faptul că suntem creaţia lui Dumnezeu.

Unitatea noastră se clădeşte şi prin complementaritatea vocaţiilor noastre: să nu opunem domenii diverse, ci să cultivăm darul personal al fiecăruia ca mijlocul prin care putem lucra binele în comunitate, un bine de care întreaga comunitate are nevoie. Agricultura şi cercetarea ştiinţifică, credinţa şi arta, sportul şi politica şi toate celelalte domenii de preocupări şi activitate nu sunt menite să ne divizeze prin diferenţierea dintre ele, ci să ne unească prin roadele practicării lor cu onestitate faţă de specificul domeniului şi faţă de semeni.

Familie, familia românilor, familia întregii omeniri

A.D. Xenopol, în Discursul festiv din 1871, a arătat cum, prin faptele sale, Sfântul Ştefan cel Mare a depăşit graniţele Moldovei şi este un binefăcător al tuturor românilor şi al întregii omeniri. „Ştefan cel Mare încetează de a fi eroul unei părţi a ţărilor locuite de români şi devine un centru pentru toţi de acelaşi neam. […] Oamenii cei mari ai unui popor nu sunt ai cercului în care ei fură siliţi să-şi mărginească lucrarea; ei sunt ai neamului întreg, pe cât răsună aceeaşi limbă, pe cât se întâlnesc aceleaşi obiceiuri, pe cât se întinde legătura mai strânsă pusă de fire între sufletele omeneşti. Ba ei trec chiar peste cercul poporului lor şi devin binele întregii omeniri”.

Toată experienţa umanităţii arată importanţa familiei, a poporului în care trăieşte cineva şi a relaţiei strânse cu întreaga omenire a fiecărui om şi fiecărui popor.

Capacitatea de a face bine poporului şi de a face bine marii familii a omenirii se făureşte în familie, în dragostea unică a unui bărbat şi a unei femei, egali în demnitate şi complementari în vocaţii, care se jertfesc unul pentru altul şi împreună pentru copii. După cum s-a format aici, omul păşeşte în societatea ţării sale şi de aici îşi poate aduce contribuţia la binele tuturor.

Studenţi români de pretutindeni,

Români de pretutindeni,

În 1904, Nicolae Iorga scria despre candela de la mormântul Sfântului Ştefan cel Mare şi despre lumina Marelui Domn aceste cuvinte: „candela aprinsă deasupra mormântului său s-a stins uneori, în zile rele. Dar amintirea lui a luminat totdeauna în marea biserică a conştiinţei neamului. Uneori mai tare, alteori mai slab, dar nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge. Şi astăzi ea se înalţă puternică, în marea flacără de mândrie şi recunoştinţă ce porneşte din toate inimile noastre.”

Am depus o candelă pe mormântul „apărătorului existenţei române”. Continuitatea idealului unităţii naţionale şi binele pe care unitatea îl revarsă sunt simbolizate de această candelă. Este o candelă văzută – martor al candelei rugătorilor neamului românesc în Împărăţia lui Dumnezeu, este o candelă care cuprinde în ea Urna din 1871, este o candelă în care uleiul dorinţelor noastre de bine va arde şi va lumina mereu, şi mai puternic în momentele de grea încercare, întru împlinirea unităţii de neam, din generaţie în generaţie. Aceasta este semnificaţia ei.

Am realizat Congresul Studenţesc Aniversar nu doar pentru noi, ci şi pentru generaţiile viitoare. Fie ca idealul unităţii, exprimat în 1871, idealul Marii Uniri, idealul libertăţii şi adevărului care a continuat chiar şi în timpul represiunii identităţii istorice şi religioase din timpul regimului comunist să rămână datoria tuturor generaţiilor care vor urma!

Motto-ul Serbării din 1871, „Uniţi în cuget, uniţi în Dumnezeu”, rămâne un ideal continuu, care se împlineşte prin credinţa în el şi prin fapta jertfelnică în clădirea lui perpetuă.

Având conştiinţa că „acolo unde este inima tinerilor, acolo este viitorul”, adresăm o chemare către tinerii din generaţia noastră: Să fim naţionali, cu faţa spre universal! Să fim verticali, păstrând acelaşi ideal!

Să fim uniţi ca români şi aşa ne vom împlini menirea!

Aşa să ne ajute Dumnezeu.

(N. R.Declaraţia Congresului Studenţesc Aniversar organizat pe 16 august 2021 la Mănăstirea Putna a fost semnată de reprezentanţii studenţilor români din ţară şi diaspora în patru exemplare: unul se va păstra la Mănăstirea Putna, altul la Patriarhia Română, al treilea la Academia Română, iar ultimul va rămâne la reprezentantul studenţilor participanţi la seria de manifestări „Serbarea de la Putna – 2021. Continuitatea unui ideal”.)