* Pe urmele deportaţilor din Basarabia
După ce în data de 17 octombrie 2017, la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” a avut loc lansarea cu deosebit succes a proiectului Maluri de Prut – Basarabia Necunoscută, având ca invitat special pe Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, iată că pe 1 noiembrie 2017 în aceeaşi locaţie, Ina Guţu – coordonatoarea acestui proiect de suflet – ne-a pregătit o altă surpriză. Este vorba despre o a doua sesiune de dezbateri, dialoguri şi vizionări de filme, reunite sub genericul Pe urmele deportaţilor din Basarabia. Întâlnirea moderată de doamna Mihaela Mereuţă, directoarea Bibliotecii Judeţene G.T. Kirileanu, s-a bucurat de prezenţa domnului Octavian Ţâcu – istoric, fost ministru al tineretului şi sportului în Republica Moldova, în prezent cercetător-coordonator în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi conf. univ. la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat. Contribuţii semnificative la reuşita acţiunii au mai avut şi: Violeta Gorgos – regizoare, documentaristă şi realizatoare a emisiunii Identitate Basarabia de la TVR Iaşi, precum şi Lucia Tăut – autoarea emisiunii Natura în Obiectiv de la televiziunea naţională a Moldovei. Trebuie să mai spunem explicit că, dincolo de această activitate comună la Biblioteca G. T. Kirileanu, colaborarea dintre Radio România Chişinău şi TVR Iaşi a fost şi una efectivă în campaniile de redescoperire a avatarurilor deportaţilor moldoveni în Siberia.
Întrebarea firească pe care ne-am pus-o înainte de această zgândărire a memoriei a fost: De ce pe urmele deportaţilor din Basarabia?
Răspunsul l-am primit cu prisosinţă din partea Inei Guţu care a mărturisit publicului: „Tinerii primesc critici din partea persoanelor mai în vârstă că sunt ignoranţi… chiar şi pentru mine tot ce au însemnat deportările a fost doar o statistică, pagini citite în manualul de istorie care nu mi-au atras foarte mult atenţia până am ajuns să fiu reporter la Radio România Chişinău. În fiecare an se organizează Ziua Comemorării Deportaţilor şi am participat cu emoţie la o astfel de manifestare, unde am cunoscut oameni care au trecut prin acest calvar, care au povestit cu lacrimi în ochi cum două săptămâni au mers în trenuri în care erau sute de persoane în acelaşi vagon, stând ca nişte vite, neavând cum să respire, făcându-şi nevoile în acelaşi loc, pentru că trenul se oprea doar ca să mai arunce câte un cadavru… Acestea şi multe alte lucruri tulburătoare care au urmat sunt cele mai bune şi adevărate lecţii de istorie, care ne ajută să ne cunoaştem profund.”
Intrând în miezul problemei, evenimentul a debutat cu conferinţa istoricului Octavian Ţâcu O entitate în transformare – românii dintre Irkutsk şi Krasnoyarsk. Recunoscând că îndrăgeşte oraşul Piatra-Neamţ, pe care îl vizitează ori de câte ori are ocazia, Octavian Ţâcu a mărturisit că de această dată este al optulea centru în care a susţinut conferinţa, după Iaşi, Bucureşti, Cluj, Târgovişte, Constanţa, Adjud, Focşani. Pe parcursul prezentării am fost martori la împărtăşirea unor concluzii cutremurătoare în urma studiilor şi cercetărilor întreprinse precum şi a unor surprinzătoare fapte de viaţă. Spre exemplu, ni s-a istorisit despre un sat cu denumire rusească dar care tradus în limba română înseamnă Vesel… Acolo au fost duşi aproximativ 500 de români, lăsaţi în taiga în şase corturi, dotaţi doar cu topoare. După ce au suportat o iarnă cu temperaturi de -50 de grade au început să-şi facă bordeie şi case şi s-au pus pe nunţi şi cumetrii, cu veselie cum ruşii nu mai văzuseră. În acest sat construit în totalitate de români trăiesc în prezent patru generaţii, incluzând fie deportaţi din timpul regimului de teroare stalinistă, fie săteni născuţi după deportare sau întorşi, pentru că nu şi-au mai găsit locul şi rostul în Basarabia.
A doua parte a conferinţei a constat în prezentarea unui proiect unic în spaţiu european, denumit Expediţiile Memoriei, care a suscitat foarte mult interes atât în România cât şi în mai multe state din Federaţia Rusă. Proiectul a început în anul 2013, pe când Octavian Ţâcu era ministrul care a luat prima atitudine oficială de comemorare a deportaţilor. A iniţiat apoi o serie de deplasări ale tinerilor de la facultăţile de istorie din România şi Basarabia pe locurile unde au fost deportaţi basarabenii. Susţinerea materială a expediţiilor a fost realizată de către Ministerul pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, iar misiunea principală a fost una de reabilitare şi de readucere în atenţie a problemei deportaţilor.
Evenimentul de la bibliotecă a fost completat de vizionarea documentarului Expediţiile Memoriei. Siberia. Irkutsk. Jurnal de bord. – o producţie TVR Iaşi şi OWH Studio, în regia Violetei Gorgos. Filmul relevă într-o manieră obiectivă momente ale celei de-a treia expediţii a memoriei efectuată în regiunea Irkutsk. Din spusele regizoarei rezultă că „…din păcale în România nu se ştie prea mult despre Basarabia… aceasta rămâne o necunoscută iar în Siberia, unde am ajuns noi, oamenii nu ştiu nimic despre România. Pentru dânşii România este o fantomă, sunt foarte bine prelucraţi de politica statului şi de tot ce le dă televiziunea şi doar din vorbă în vorbă, doar spunându-le lucruri adevărate putem spera într-o schimbare de percepţie.”
La fel de interesant şi bine receptat de public a fost şi documentarul Luciei Tăut – Siberia Altfel. Jurnalista de la televiziunea naţională Moldova 1, ea însăşi membră a ultimei expediţii a memoriei, pretinde că a descoperit pe lângă durerea, tristeţea şi frigul Siberiei şi aspecte altfel, „cu o natură spectaculoasă, foarte colorată, într-o toamnă de aur”. Dincolo de acest registru poetic, filmul rămâne un omagiu adus victimelor deportării şi rudelor acestora din Siberia, pentru care urmările acestui fenomen au o semnificaţie tragică.
Totul s-a încheiat cu un gest generos al delegaţiei basarabene care, hotărându-se să lase câteva urme ale trecerii pentru publicul larg al Bibliotecii G. T. Kirileanu, a dăruit instituţiei: DVD-ul primului film documentar; trei exemplare ale cărţii „Memorii de călătorie”, un jurnal al Vioricăi Olaru Ciomârtan – cel mai bun specialist în istoria deportărilor – în limbile română, engleză şi rusă; cartea Spassk 99 – despre cel mai mare lagăr de prizonieri de război, în care au fost întemniţaţi peste 70000 de oameni, dintre care 8000 români.
În final, intervenţiile emoţionante ale publicului au exprimat aprecierea şi preţuirea pentru eforturile fraţilor basarabeni de a fi construit un nou pod către inimile noastre, şi au mulţumit organizatorilor pentru iniţiativă şi competenţă.
Gianina BURUIANĂ