În acest an, „Salonul de primăvară”, ediţia a X-a, şi „Anuala de pictură, grafică, sculptură şi fotografie”, ediţia a XVIII-a, se vor desfăşura sub semnul „Roman 630” (1392- 2022). O expoziţie unică, documentară, de pictură, grafică, sculptură şi fotografie, dedicată împlinirii a 630 de ani de la prima atestare documentară a „târgului lui Roman”.
Vă propunem o călătorie picturală în timp şi spaţiu, în Romanul de altădată, văzut prin ochi de artişti şi redat pânzei prin peneluri subtile şi sensibile, o trecere cromatică prin vremi şi vremuri, care au marcat evoluţia urbei noastre muşatine. Ne-am oprit şi asupra colecţiei muzeului, bogată în lucrări reprezentative pentru anumite perioade ale unui oraş în schimbare, prezentând pe simeze o parte dintre acestea semnate de artişti de marcă. Sub pavăza lui „Roman I Întemeietorul (Atestarea)”, a lui „Roman I Cneazul (legenda)”, în reprezentările lui Florin Mircea Zaharescu, „Roman I Întemeietorul”, semnat de Mircea Răsvan Ciacâru, ni se dezvăluie o expoziţie care ne invită la un popas meditativ, la un remember muşatin, în care picturalul desăvârşeşte trecutul şi prezentul, în forme şi simboluri originale.
Dacă ne oprim la „Roman I Întemeietorul (Atestarea)”, cu o figură fermă, hotărâtă, cu mantie roşie, semn al autorităţii depline, prinsă cu un simbol princiar pe umăr, coroana deschisă, purtând, peste timp, documentul cu sigiliul, în cetatea noastră muşatină. În „Roman I Cneazul” îl regăsim pe războinicul, apărătorul hotarelor, purtătorul de sabie şi scut, în fruntea apărătorilor de neam şi ţară. Două lucrări de dimensiuni mari în care regăsim forţa creativă de mare preţiozitate a lui Florin Mircea Zaharescu. În schimb la Mircea Răzvan Ciacâru descoperim un „Roman I Întemeietorul” cald, blajin, înţelept, în varianta clasică a voievozilor, încadrat de însemnele voievodale.
Un şirag de preţioase arhitecturi, se impun de printre anotimpuri, de peste timpuri, în atmosfere idilice, romantice aproape poetice în cromatica vibrantă a lui Mihai Olteanu: Casa Hogaş, Casa mareşal Prezan, Casa Iliescu, primăvară pe Anton Pann, primăvara şi toamna pe Dobrogeanu Gherea, iarnă în Cartierul Lipovenesc, Episcopia, intrarea în cimitir. Toate aureolate parcă de trăiri aparte, de simţiri care vorbesc despre trecerea timpului, redate sensibil şi pitoresc într-o cromatică care le învăluie într-o anumită magie cuceritoare. Parcul, îmbietor şi pictural îl regăsim în oglindiri de măiestre toamne. Sabin Francisc Pal ne poartă paşii prin locuri văzute şi nevăzute, printr-un penel subtil care se revoltă împotriva timpului, ca o chemare la un „stop timp”, chemându-ne să ne oprim la un bâlci de altădată, pe la Sinagogă şi să respirăm un strop din farmecul de altădată al străzilor romaşcane. Şi peste toate, strălucitoare şi înălţătoare, supravieţuitoare, cuprinzătoare şi purificatoare, Episcopia şi Biserica Sf. Tereza, în penelul Doinei Diaconu. Un zid ruină de la Precista Mare, măreţ şi înălţător, purtându-şi „rănile”, ca pe nişte „odoare de preţ”, mărturii ale trecerii timpului, semeţ prin istoria lui, un supravieţuitor în aşteptarea unui „prim-ajutor”, ne zâmbeşte parcă şi ne încântă tot la Doina Diaconu, care se opreşte şi asupra unei lumini tomnatice a lacului parcului romaşcan. Desprinsă dintr-o filă de poveste, o altă „ruină supravieţuitoare” ne cheamă de peste timp, învăluindu-ne cu atmosfera unui proaspăt bal ce parcă tocmai a găzduit, se înalţă provocator prin coloanele perechi, cu porticul ca un scut, dominatoare şi îndrăzneaţă, Casa spiţerului Iohan Simeon Bruckner,(în care s-a născut şi a copilărit mama dr. Constantin Bălăceanu Stolnici) în penelul lui Ovidiu Cărpuşor. O abordare originală, simbolică, un omagiu adus marelui dirijor Sergiu Celibidache (de la naşterea căruia anul acesta se vor împlini, în iunie, 110 ani) ne oferă vizualului Mihaela Vieru, prin lucrarea „Celibidache – cheia succesului spre o altă dimensiune a timpului”, o abordare îndrăzneaţă, cu o eleganţă specifică de-acum artistei care ne surprinde plăcut, pentru a ne invita să ne oprim şi asupra unei sculpturi, la fel simbolică, în care regăsim lemnul, sticla, piatră, aurul – elementele simbolice ce duc peste timp idealurile şi creaţiile marilor oameni de cultură romaşcani. Irina Lazăr s-a oprit asupra portretului în grafică a Episcopului Melchisedec, o grafie delicată, surprinzând privirea caldă, calmă a episcopului plin de har. Florin Mareş ne propune un interior din Episcopia Roman ca şi o imagine din cartier sau o iarnă în curte.
Lucrări reprezentative pentru anumite perioade ale unui oraş în schimbare, în treceri de la vechi la nou, surprinse printr-un realism specific timpului, cu o subtilă surprindere a trăirilor puternic marcate de agitaţia vremurilor. Descoperim locuri şi oameni, arhitecturi şi poveşti de viaţă, începuturi şi continuări în acelaşi spaţiu dar în alte timpuri. O serie provocatoare ne propune Gheorghe Iliescu în lucrările de acuarelă sau pictură sugestiv intitulate „Vechi şi nou în Roman”, pentru a ne purta, în zonele industrializate ale oraşului, amintind de IŢR sau de Prefabricate, de UMARO sau Silozurile din Roman, oprindu-se delicat asupra parcului sau a bâlciului, spre a face treceri sensibile de mare expresivitate la portrete de copii, şcolărei sau adolescenţi. Grigore Andriescu ne învăluie cu delicate acuarele oprindu-se tot asupra picturalului parc dar şi al unui „Sudor la malaxor”. Constantin Bârjoveanu, în grafică şi pictură, surprinde detalii, ne surprinde autenticitatea dată de desenul clar şi expresiv, descoperim un penel sensibil care, folosind combinaţia de tonuri reci şi calde, percepe în mod liric realitatea, transformându-se într-un fin observator ce se transpune în urbanitate, identificându-se cu romaşcanul cotidian, prezentându-ne locuri, părţi de clădiri specifice epocii, fiind surprinse diferite stiluri arhitectonice, multe dispărute: farmacia Bogza, fosta clădire Sanepid, fosta secţie financiară. Adrian Secoşanu ne invită în „Laminorul din Roman”. Victor Stanciu, delicat şi sensibil, ne prezintă armonioase peisaje, străzi din Roman. Vasile Statopol, Adela Moga, Rozalia Pantelimon ne propun locuri şi oameni din alte timpuri. Viorica Guşul se opreşte asupra Liceului Roman Vodă, şi a străzii centrale, surprinzând agitaţia stradală dar şi arhitectura specifică. Stejarul Unirii, impunător, tocmai de la 1977, pe când blocurile încă nu-l sufocau, se revarsă în acuarela Julietei Cozărescu. Iulia Hălucescu ne oferă o spectaculoasă intrare în Episcopie toamna, pentru a ne opri şi asupra acuarelelor lui Eamaş Iurii, reprezentând Biblioteca Municipală şi Episcopia.
În galeria de portrete ne-am oprit asupra: profesorului Teofănescu, realizat de Costache Nenea, profesor N. Steţcu, creionat de Aurel Vlad, Adina Lozinschi, Claudiu şi Doiniţa, Vica cu fundiţă – în penelul lui Gheorghe Iliescu, Alina – Mihai Olteanu, Costache Horia – în grafia lui Adrian Secoşanu, portret Dorina – în grafica Miei Moţatu Steurer şi în picturalul Doinei Colescu. Dar şi autoportretele: Victor Stanciu, Constantin Bârjoveanu, Mihai Olteanu, Adrian Secoşanu, Rodica Bondi, Maria Ciurdea Steurer. O surpriză deosebită o avem prin fotografiile cu prima generaţie de artişti ai Şcolii Populare de Artă din Roman sub îndrumarea artistului profesor Gheorghe Toniţa, din colecţia personală a Dorinei Statopol.
O scurtă prezentare a unei expoziţii – document, închinată celor 630 de ani de atestare documentară a oraşului Roman. Vă invităm să o descoperiţi, vă provocăm chiar la o expoziţie interactivă, să descoperim oameni şi locuri, să depănăm aminitiri şi să aducem pentru o clipă magia vremurilor de altădată.
Mulţumiri şi felicitări artiştilor care au răspuns invitaţiei noastre.
Mihaela CIOBANU, Curator Muzeul de Artă Roman