Cu şi despre doamna Mihaela-Cristina Verzea, director adjunct al Complexului Muzeal Naţional Neamţ
– Ca director adjunct al Complexului Muzeal Naţional Neamţ presupun că aţi iniţiat o serie de schimbări în cadrul acestuia. Care ar fi acestea?
– Am avut şansa de a fi preluat această funcţie în cadrul unei instituţii al cărei renume era unanim recunoscut şi apreciat. Datorită regretatului director dr. Gheorghe Dumitroaia, arheolog, istoric, om de muzeu şi colectivului pe care l-a coordonat, sfera activităţilor cultural-ştiinţifice ale instituţiei era una vastă şi bine reprezentată pentru fiecare domeniu în parte, o instituţie responsabilă faţă de patrimoniul cultural mobil şi imobil pe care îl deţinea. A fost o provocare să putem continua proiectele aflate în derulare: organizarea evenimentelor anuale, apariţia revistei „Memoria Antiquitatis” a Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, desfăşurarea proiectelor de cercetare arheologică sistematică, coordonarea activităţii de evidenţă a patrimoniului cultural al instituţiei, îndeplinirea planului editorial. Evident, au survenit şi schimbări. Graţie situaţiei moştenite am reuşit să obţinem reacreditarea Complexului Muzeal de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale în luna aprilie a anului 2019 (dovadă a îndeplinirii standardelor de conservare, depozitare şi valorificare a patrimoniului cultural deţinut, a aprecierii activităţii ştiinţifice), iar la 1 aprilie 2020 am obţinut statutul de Complex de importanţă naţională, o recunoaştere a faptului că instituţia noastră are în colecţiile sale muzeale bunuri de valoare excepţională, semnificative în plan naţional pentru istorie, arheologie, ştiinţe naturale dar şi un patrimoniu imobil excepţional (Muzeul Cetatea Neamţ, Muzeul Memorial „Ion Creangă” Humuleşti şi Muzeul Memorial „Calistrat Hogaş” Piatra-Neamţ).
Într-un muzeu este aproape imposibil să vorbeşti despre realizări personale. Mai mult ca orice altă instituţie, muzeul înseamnă colaborare, muncă în echipă. Am întocmit documentaţia necesară acreditării şi „avansării în grad” a instituţiei, dar acest lucru a fost posibil graţie colaborării cu toţi specialiştii Complexului Muzeal Naţional Neamţ. Am iniţiat proiectele expoziţionale stradale, organizarea simpozionului naţional „Petrodava”, realizarea unui raport anual de activitate al instituţiei, seria „Biblioteca de Artă Modernă şi Contemporană”, am insistat pentru reînfiinţarea laboratorului de restaurare-conservare în cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamţ (ceea ce s-a realizat de curând) şi în scurt timp vom trimite la Ministerul Culturii documentaţia pentru acreditarea acestuia.
Toate acestea s-au materializat prin efortul colectivului acestei instituţii. Resursa umană este foarte importantă pentru obţinerea performanţelor profesionale. Din fericire, în ultimii ani, s-a completat echipa de specialişti cu tineri entuziaşti şi bine pregătiţi şi acest lucru este vizibil prin proiectele expoziţionale şi meta-expoziţionale ale instituţiei.
– Ce noutăţi doriţi să aduceţi în atenţia publicului nemţean, legate de instituţia la care vă desfăşuraţi activitatea?
– Valoarea unei instituţii muzeale şi locul pe care îl ocupă în ierarhia instituţiilor cu acelaşi profil sunt determinate în primul rând de patrimoniul pe care îl deţine. Patrimoniul cultural este parte din identitatea unei naţiuni. Marea provocare pentru viitorul nu tocmai îndepărtat va fi realizarea expoziţiei permanente a Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, aflat acum în reabilitare-conservare. Este o provocare dar şi o şansă, pe care un muzeograf o poate avea o singură dată în toată cariera sa. Vom intra în clădirea reabilitată, probabil în luna mai a anului viitor, iar expoziţia permanentă se va putea organiza, conform normelor în vigoare, după cel puţin 3-6 luni de la terminarea lucrărilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior.
Avem şansa ca patrimoniul cultural deţinut de Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ să fie unul valoros şi reprezentativ la nivel naţional, de asemenea avem şansa ca acest patrimoniu să fi fost, până la acest moment, cu profesionalism cercetat şi valorificat expoziţional. Trebuie să recunoaştem faptul că tematica vechii expoziţii permanente nu necesită o restructurare majoră. Tematica spaţiilor expoziţionale nu se va schimba foarte mult, dovadă a faptului că echipa pe care regretatul director dr. Gheorghe Dumitroaia a coordonat-o, la nivelul anului 2009, a organizat o performantă expoziţie, ale cărei soluţii muzeo-tehnice şi a cărei acurateţe ştiinţifică au primit aprecierea mediului de specialitate. A nu se înţelege faptul că nu vor interveni modificări. În primul rând schimbarea va fi dictată de patrimoniul intrat în colecţiile Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, în ultimul deceniu. Una din funcţiile esenţiale ale activităţii muzeale constă în creşterea colecţiilor prin achiziţii, donaţii, cercetări sistematice, preventive, prin confiscări sau descoperiri întâmplătoare. Cele 24 de săli consacrate expoziţiei permanente vor fi menţinute. Li se vor adăuga Sala dedicată ctitorului instituţiei noastre muzeale, preotul-arheolog Constantin Matasă (nu ştiu cât de cunoscut este acest aspect, dar ideea creării unui muzeu arheologic la Piatra-Neamţ îi aparţine reputatului istoric şi arheolog Radu Vulpe; acest amănunt nu ştirbeşte cu nimic opera impresionantă a părintelui Matasă, cel care a avut indiscutabil iniţiativa cercetărilor ştiinţifice pentru studierea bogăţiilor arheologice ale judeţului Neamţ şi care cu foarte multe eforturi a pus în practică ideea savantului), şi Sala Tezaur, în care vor fi etalate cele mai preţioase bunuri culturale deţinute de MIAPN. Expunerea va fi cronologică, de la paleolitic la istoria recentă. Ca element de noutate, vom avea o sală consacrată perioadei comuniste. Bunurile culturale de tezaur vor fi integrate şi în expoziţia permanentă. Nu vreau să dezvălui foarte mult din proiect, vom avea cu siguranţă mai multe reconstituiri, fără însă a exagera. Valoarea şi bogăţia patrimoniului ne permit această abordare.
În calitate de organizatori ai expoziţiei, suntem obligaţi să respectăm o serie de reguli impuse de normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate. Este în proces de realizare proiectul tematic al expoziţiei, care indică locul obiectelor în sala de expoziţie, poziţia şi tehnica concretă în care acestea vor fi etalate. Este obligatoriu ca la elaborarea proiectului să participe o echipă cu o componenţă multidisciplinară (muzeograf, arhitect, conservator, restaurator).
Afirmaţia conform căreia muzeul nu trebuie să fie o lecţie de istorie s-a clişeizat. De fapt, trebuie să fie o lecţie de istorie, elocventă din punct de vedere ştiinţific, dar spusă cu mijloace specifice muzeologiei actuale. Prin expoziţia sa permanentă, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ va trebui să îşi păstreze profilul naţional atractiv şi să tindă spre unul internaţional, valorizând istoria locală. Aceasta nu trebuie să fie însă o miniatură a istoriei naţionale. Muzeologia actuală trebuie să asigure obligatoriu un echilibru între maniera clasică, tradiţională de expunere şi necesitatea adaptării muzeelor la un public dinamic, atras de înalta tehnologie informatică. Plecând de la aceste realităţi, noua expoziţie permanentă a Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ va recurge, sperăm, la mijloace moderne de exprimare bazate pe sisteme audio şi video integrate sistemului general de prezentare care să permită transmiterea informaţiei de specialitate prin realizarea unor fişiere audio şi video. Vom încerca, pe cât posibil, limitarea materialelor informative clasice, bidimensionale, respectiv panou cu text sau poster şi înlocuirea lor cu mijloace moderne, prin utilizarea tabletelor, a infochioşcurilor de tip screen touch. Ca în orice alt domeniu, componenta vizuală este extrem de importantă. Va trebui să fim atractivi, fără a abandona criteriul calităţii ştiinţifice a expunerii. Aşa cum reiese din cele menţionate, avem resurse patrimoniale, umane, va trebui să le obţinem şi pe cele financiare. Dacă ne dorim un muzeu de succes va trebui să investim corespunzător. Se impune să beneficiem de mobilier expoziţional performant şi de tehnica informatică utilizată în marile muzee naţionale şi internaţionale.
– Să vorbim puţin despre funcţia educativă a instituţiei pe care o conduceţi.
– „Cel care cercetează cu atenţie ceea ce e vechi, ca să descopere acolo ceva nou, este cel mai îndreptăţit să-i înveţe pe alţii”. Această cugetare a lui Confucius justifică practic funcţia educativă a muzeului şi a slujitorilor ei. Muzeograful este cel care constituie, cercetează, realizează evidenţa patrimoniului, îl sporeşte dar este şi cel care prin programe educative promovează noile descoperiri, interpretări şi reinterpretări ale bunurilor culturale. Pentru că, prin definiţie, instituţia în care îşi desfăşoară activitatea „colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, comunică şi expune, în scopul cunoaşterii, educării şi recreării, mărturii materiale şi spirituale ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane, precum şi ale mediului înconjurător”. Atelierele de arheologie experimentală, atelierele de educaţie muzeală din domeniile restaurare, ştiinţele naturii, istorie, numismatică, etnografie, publicaţiile muzeale (în principal cataloagele de expoziţie, albumele monografice, cataloagele de colecţie), expoziţiile organizate prin valorificarea patrimoniului deţinut de Complexul Muzeal Naţional Neamţ sau în colaborare cu alte muzee din ţară şi străinătate, expoziţiile itinerate de alte instituţii de profil, toate susţin funcţia educativă a instituţiei noastre. Muzeele din Piatra-Neamţ, Târgu Neamţ şi Roman acordă acestui domeniu o atenţie sporită.
– În perioada 2002-2012 aţi fost muzeograf la Muzeul Naţional de Istorie a României. Puteţi face o paralelă între cele două locuri de muncă, subliniind avantaje şi dezavantaje?
– Într-o singură propoziţie, prin venirea la Piatra-Neamţ am pierdut accesul la cea mai valoroasă colecţie de istorie modernă şi contemporană din ţară. Nu găsesc niciun dezavantaj în a-ţi desfăşura activitatea la bordul „navei amiral a muzeografiei româneşti”. Aproape că nu te mai poţi gândi la avantajele actualului loc de muncă. Şi totuşi, am întâlnit aici un colectiv închegat, profesionist. Iar domeniul istoriei moderne şi contemporane locale este foarte ofertant. Trebuie să scoatem la lumină prin expoziţii, volume, simpozioane ceea ce regimul comunist a dorit să şteargă din istoria comunităţii noastre.
– Mihaela-Cristina Verzea – o pasionată de tema Familiei Regale a României?
– Proiectele mele expoziţionale, dar şi editoriale trădează cred această pasiune. Primul contact cu patrimoniul muzeal regal l-am avut la Muzeul Naţional de Istorie a României. Apoi, participările la simpozioanele Muzeului Naţional Bran mi-au dezvoltat această aplecare spre istoria familiei regale a României. În chip fericit, Ţinutul Neamţ a avut de-a lungul timpului o permanentă legătură cu reprezentanţii acesteia. Trebuie să urmăm exemplul părintelui istoriei: „Scriu în speranţa că trecerea vremii nu va şterge faptele oamenilor”. S-a reuşit chiar să se scrie în piatră o pagină din această istorie prin ridicarea Troiţei închinate Reginei Maria în apropiere de Poiana Crivaia. Iniţiativa marelui istoric Nicolae Iorga, de la a cărui naştere s-au împlinit de curând 150 de ani, de a ridica aici o mănăstire nu a fost împlinită, dar măcar prin acest monument comemorativ am readus în atenţia comunităţii preţuirea pe care Suverana României Mari o avea pentru aceste meleaguri.
– Sunteţi şi o excelentă organizatoare de expoziţii şi spun asta din experienţa mea de om din public. Care sunt cele mai mari dificultăţi ce trebuie depăşite în aceste acţiuni?
– Vă mulţumesc mult pentru aprecieri. Disponibilitatea pieselor respective, modul în care reuşeşti să conjugi eforturile mai multor instituţii muzeale, încheierea asigurărilor, contractele, proiectul muzeo-tehnic, participarea invitaţilor speciali, textele complementare exponatelor, în sfârşit produsul final, compoziţia expoziţională care trebuie să spună o poveste atractivă, coerentă sub raport ştiinţific, toate aceste probleme sunt şterse cu buretele de satisfacţia pe care, odată finalizată, expoziţia ţi-o dă. Iar reacţia publicului vizitator constituie un imbold să o începi iar şi iar de la capăt.
– De-a lungul carierei aţi publicat articole, studii, cărţi. Despre ce v-a fost cel mai drag să scrieţi?
– Nu am publicat foarte mult. Am însă o multitudine de proiecte începute care îşi aşteaptă finalizarea. Sper ca în viitorul cât mai apropiat să reuşesc să mă ocup mai mult de această latură a activităţii muzeale. Evident că mi-au fost toate dragi, dar cele mai dragi, subiectele legate de familia regală. Cu mare emoţie am desluşit istoricul cristelniţei în care a fost botezat principele Carol, viitorul rege Carol al II-lea, bun cultural aflat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României. Ce coincidenţă să vă vorbesc despre Regele Culturii, chiar acum. Au apărut zilele acestea cinci volume dedicate lui Carol al II-lea, semnate de istoricul Narcis Dorin Ion, operă monumentală, impresionantă prin iconografie şi valoarea documentară. Lansarea va avea loc la Academia Română în prezenţa preşedintelui acestei prestigioase instituţii, la data de 15 iunie.
Şi studiile având ca temă relaţia părintelui Constantin Matasă cu savantul I.D. Ştefănescu sau istoricul ctitoriei preotului-arheolog, Biserica Precista Nouă, operă a arhitectului Roger Bolomey, mai nou realizate, mi-au adus multă satisfacţie.
– Istoria şi arta sunt indisolubil legate în concepţia dvs. de coordonator de evenimente. Am văzut lucrări ale elevilor doamnei Mariana Papară la expoziţia dedicată lui Tudor Vladimirescu, sau pe actriţa Maria Hibovski întruchipând-o pe Regina Maria… Ne mai puteţi oferi câteva exemple?
– Aţi remarcat foarte bine. Adeseori expoziţiile au ele însele o importantă componentă artistică. De altfel, avem atâtea cazuri în care arta salvează memoria personalităţilor istorice, a istoriei sociale, a istoriei culturale aparţinând unei epoci, unei societăţi. Evenimentele au fost adeseori completate cu momente artistice. Am colaborat admirabil cu doamna profesoară de vioară Maricica Gheorghieş, cu doamna profesoară Cristina Petrariu. Concerte, desene după portrete celebre, portrete ale reginei Maria, toate ne-au încântat şi ne-au îmbogăţit sufletul. Am organizat chiar şi un concurs de desene, în contextul Anului Centenar, proiect finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. O foarte frumoasă colaborare cu doamna profesoară Cristina Petrariu. Iar protagoniştii acestor reprezentaţii artistice sunt copiii. Publicul noastru ţintă, generaţiile viitoare, cei care trebuie să păstreze muzeului o amintire plăcută, pentru ca peste ani să îşi aducă în muzeu proprii copii. Relaţia cu muzeul se construieşte pas cu pas. Avem un public fidel. Ceea ce ne obligă să nu dezamăgim niciodată. Ultima noastră realizare expoziţională, de care aţi şi amintit, expoziţia consacrată Bicentenarului Revoluţiei de la 1821, a fost vizitată de sute de copii. Elevii Colegiului Naţional „Petru Rareş”, Colegiului Naţional de Informatică, Colegiului „Calistrat Hogaş”, ai Şcolilor Gimnaziale nr. 2 şi 3 au trecut pragul expoziţiei, coordonaţi de prof. dr. Dorina-Luminiţa Drexler, prof. Sonia Iacoban, prof. dr. Mihai Lostun, prof. dr. Daniela Mătăsaru-Ionescu, prof. Andrei Nica şi prof. Cristiana Şoimaru. Pandemia ne-a limitat funcţia educativă. Mediul on-line, din ce în ce mai generos în informaţii, nu va putea înlocui însă niciodată contactul direct cu patrimoniul.
– Ce vă doriţi mai mult pentru Complexul Muzeal Naţional Neamţ în următorii ani?
– Să reuşească să ducă mai departe toate proiectele. Să atragă noi specialişti, atât de necesari în domeniul conservării-restaurării, al arheologiei. Volumul de muncă al colegilor noştri care îşi desfăşoară activitatea în aceste două domenii este foarte mare. Să reuşească să redeschidă expoziţia permanentă a principalei sale unităţi muzeale, într-o clădire momument istoric cu profesionalism conservată şi reabilitată, cu o amenajare care să corespundă standardelor muzeologiei actuale. Să îşi îmbunătăţească infrastructura, să reuşească să obţină rezolvarea problemelor mari cu care se confruntă marea majoritate a clădirilor monument istoric pe care le administrează şi apoi să actualizeze expoziţiile permanente. Să formeze specialişti, a căror pregătire să se desăvârşească prin cursuri de perfecţionare şi prin proiecte expoziţionale şi editoriale valoroase. Să se dezvolte din punct de vedere organizaţional, abandonând criteriul teritorial, astfel încât structurile interne să reflecte domeniile de activitate ale instituţiei. Noua titulatură ne obligă de altfel să parcurgem această etapă. Digitizarea patrimoniului şi realizarea unei baze de date online atât pentru publicul specializat cât şi pentru cel interesat de patrimoniul Complexului Muzeal Naţional Neamţ se înscriu şi ele în rândul obiectivelor noastre.
A consemnat Gianina BURUIANĂ