Şezătoarea de altădată…

 

 sezatoarea-3…dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire, zice Ion Creangă în amintirile sale rememorând frumuseţea şezătorilor de la Humuleşti, poveştile mamei şi obiceiurile împrejurării…. Şi Coşbuc evoca în „Cântecul fusului” sau „Mama” obiceiurile locului şi ale vremii. Nici Octavian Goga nu a făcut excepţie, evocând în versuri meşteşugite povestea cămăşii ţesute la război în „Cântecul cămăşii”: „Eu sunt o biată, ieftină cămaşe/Sunt o sumană haină populară/ de mii de ani de când mă îmbrăcară/Eu sunt pudoarea plebei nevoiaşe/Am fost ţesută la război în tindă/ şi m-a cusut încet o fată mare/ m-a înflorit la mâneci cu mătasă…”

 Şi iată că şezătoarea, acest străvechi şi unic obicei românesc, a fost readusă recent în atenţia lumii de astăzi prin strădania şi talentul elevilor şcolii Gimnaziale Borleşti şi ai Şcolii Gimnaziale „Ştefan cel Mare” din Mastacăn. În haine de sărbătoare, frumoşii copii de aici, îndrumaţi de prof. înv. primar Maria Dârlea, Maria-Simona Purcaru şi Diana Stan, însoţiţi de domnul director Ionel Pătrunjel şi mai mulţi părinţi, au venit la şezătoare, cu mic cu mare, la Biblioteca G.T. Kirileanu, gazdă a evenimentului.

Odată adunată toată lumea, doamna profesor Maria Dârlea, îmbrăcată într-un frumos costum popular, despre care a spus cu mândrie, emoţie în glas şi lacrimi în ochi, că este rodul migalei mâinilor dibace ale bunicii ei, a deschis şezătoarea. Emoţia ne-a transmis-o si nouă, celor prezenţi.

„Fetele” din sat s-au adunat să stea la o gură de vorbă, toate torceau, coseau, croşetau, împleteau, nici una nu stătea fară rost. Dar cum la o şezătoare nu se obişnuieşte să taci, cântecele frumoase moldoveneşti au însufleţit atmosfera. Băieţii mai năstruşnici au spus glume, ghicitori, proverbe şi zicători. Au cântat, au glumit, au lucrat şi au dansat, aşa cum se obişnuieşte la noi, la moldoveni. Cu o deosebită emoţie am ascultat snoave populare, cu celebrele personaje Păcală şi Tândală, fragmente din „Amintiri din copilărie”, poveştile lui Creangă „Capra cu trei iezi”, „Ursul păcălit de vulpe”, dovedind încă o dată că autorul trăieşte prin frumosul semănat în inimile copiilor, prin exemplu său inegalabil de slujire a frumosului şi înţelepciunii satului moldav, de creare a valorii autentice româneşti.

sezatoarea-2Celebrarea acestei sărbători strămoşeşti a fost un spectacol inedit, a fost un semn de preţuire şi apreciere faţă de tot ceea ce înseamnă sărbătoare şi tradiţie românească. Prin intermediul acestei întâlniri sunt sigură că tradiţiile româneşti vor avea continuitate.

Directorul şcolii, domnul profesor Ionel Pătrunjel a demonstrat seriozitate şi profesionalism în organizarea unui eveniment tradiţional, care să scoată în evidenţă cât mai bine moştenirea culturală acomunei Borleşti.

Tradiţiile, datinile, obiceiurile s-au născut din timpuri străvechi, însă suflarea lor caldă mai adie şi acum în sufletele noastre. Cântecul, dansul, glumele au făcut această zi mai frumoasa decât altele. Elevii au reuşit să trezească în sufletele celor care ascultau, dragostea de tradiţie, de frumos şi autentic, care va rămâne mereu în inimile lor.

Iată că, datorită dăruirii unor oameni deosebiţi, obiceiurile nu pier!

 

Profesor-metodist Mihaela POPA,

Casa Corpului Didactic Neamţ