„Mărturia convertirii unui fost deţinut: Părintele Paisie, sfântul şi dascălul meu” – carte apărută la Editura Egumeniţa – relatează experienţa dramatică trăită de un om de afaceri cipriot, arestat sub învinuirea de trafic de persoane, într-o ţară din fosta Uniune Sovietică. Închis pe nedrept, în urma unor calomnii, protagonistul – care nu doreşte să-şi divulge identitatea – este ajutat într-un chip minunat de Sfântul Paisie Aghioritul, la 11 ani de la adormirea sa. În iadul închisorii, Părintele Paisie îl mângâie, îl întăreşte în credinţă, îl învaţă rugăciunea şi viaţa duhovnicească, devenindu-i un adevărat părinte şi îndrumător spiritual şi însoţindu-l până în momentul eliberării sale şi întoarcerii în Cipru.
Folosindu-se de această experienţă, autorul se simte dator să împărtăşească şi altora peripeţiile şi experienţele spirituale trăite pe drumul întoarcerii lui la Hristos.
„Trecuseră două zile în noua mea «locuinţă», când, la un moment dat, fiind adunat în mine şi rugându-mă, am auzit un glas înlăuntrul meu: «Mihalis, eu sunt, nu te speria! Am să rămân cu tine, să te învăţ să te rogi, să studiezi, şi când va veni ceasul şi vei fi pregătit, vom merge împreună în Insula Sfinţilor, în Cipru. Te voi duce să te închini la Stavrovunion şi abia atunci voi pleca; iar tu, să mergi la ieromonahul B. – mi-a spus numele pe care eu nici măcar nu-l ştiam, al unui ieromonah la care mă spovedisem cu un an jumătate înainte –, şi după aceea să te împărtăşeşti. Vocea era exact la fel cu cea a Părintelui Paisie, pe care-l văzusem şi îl auzisem cu două zile în urmă. Îmi vorbea, mă învăţa, îmi spunea cum să mă rog, cum să studiez Sfânta Scriptură, şi, dacă se întâmpla ca mintea mea să fugă în altă parte, Sfântul Stareţ îmi spunea: «Copilaşul meu, mai citeşte o dată paragraful dinainte…», astfel încât, odată m-a întors să citesc o pagină întreagă! Aşa cum v-am spus, eu eram departe de Dumnezeu. Nu ştiam rugăciuni, nu eram bine dumirit nici cum să îmi fac semnul crucii. Mai întâi, m-am străduit să aflu cum să îmi aşez degetele; le examinam atent şi le puneam pe rând unul lângă celălalt, gândindu-mă dacă ar trebui să stea aşa sau în alt fel când se face semnul crucii.” („Mărturia convertirii unui fost deţinut: Părintele Paisie, sfântul şi dascălul meu”, pp. 77-78)
Irina NASTASIU