În această perioadă a urcuşului spiritual al postului mare, am deosebita onoare să vă recomand lucrarea părintelui lector universitar Adrian Dinu, intitulată Orizontul duhovnicesc al persoanei umane, apărută la Editura Performantica, Iaşi, 2008
Cele 220 de pagini ale cărţii ne prezintă o cale autentică şi sigură prin care statutul duhovnicesc al persoanei umane năzuieşte spre desăvîrşire.
Lucrarea cuprinde trei mari capitole: Dumnezeu – Treimea sau Cel care-l formează duhovniceşte pe om, Omul, fiinţa care trebuie formată duhovniceşte, Biserica: persoanele în legătură duhovnicească, la care se adaugă concluziile şi o bibliografie selectivă.
Pornind de la afirmaţia evidentă că “Dumnezeu este singurul Principiu al vieţii”, părintele lector a ilustrat în carte cîteva aspecte relative ale raportului Dumnezeu – om – creaţie. În acest context, omul trebuie văzut prin prisma demnităţii sale care comportă manifestarea unei libertăţi responsabile. Participarea omului la viaţa divină reprezintă bucuria desăvîrşirii. Sensul fundamental al lumii materiale, de treaptă spre spiritual, se găseşte în valoarea fiinţei umane. Astfel, creaţia este chemată să devină pnevmatică, restabilindu-se ordinea paradisiacă. Redescoperirea bucuriei de a fi creştin reprezintă condiţia sine qua non a existenţei noastre pămînteşti.
În orizontul căutării desăvîrşirii trebuie să se circumscrie iubirea răspuns a noastră la iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu. Numai prin Dumnezeu şi în Dumnezeu, omul şi creaţia depăşesc ordinea naturală şi intră în Împărăţia harului, descoperindu-şi adevărata valoare eshatologică.
Crearea unei false imagini despre om şi rolul său în contextul societăţii va duce la distrugerea sa. Sensul existenţei este dat de registrul fiinţei şi nu de vreun cadru exterior pragmatic precum orientarea provizorie într-un anumit context.
Formarea duhovnicească a omului contemporan, influenţat de contextul ireversibil al modernizării, trebuie să aibă în vedere faptul că lumea fizică reprezintă doar o etapă a existenţei.
În contextul actual în care ne confruntăm cu tot mai multe discursuri existenţialiste şi despre existenţă şi care nu ne aduc o orientare precisă, cînd cei mai mulţi oameni aşează individul în prim plan, iar în jurul său gravitează totul, studiul părintelui Adrian Lucian Dinu vine să explice rolul vieţii noastre ca fiinţe umane în această lume şi ceea ce, de fapt, reprezintă esenţialul – adică desăvîrşirea.
Nu trebuie neglijat faptul că teologia ortodoxă reprezintă viaţă, trăire şi nu un act formal în scopul realizării vreunei gnoze, indiferent cît de înaltă ar fi aceasta. Libertatea, iubirea, dreptatea şi conştiinţa noastră nu ni se neagă sau limitează, ci primesc harul şi încrederea că sunt pe calea cea adevărată.
Avînd în vedere modul în care autorul tratează subiectul, consistenţa materialului prezentat şi perioada în care ne aflăm, recomand cu căldură cartea părintelui Adrian Dinu tuturor celor care doresc să afle un punct de vedere creştin-ortodox al abordării duhovnicescului fiinţei umane.
Dr. Mihai FLOROAIA – ISJ Neamţ