Comunicarea în limba română a vorbitorilor de limbă rusă presupune competenţa de a înţelege, de a se exprima, de a interpreta gânduri, sentimente şi fapte, oral şi scris, în diferite situaţii de comunicare.
Cunoaşterea limbii române se poate dobândi prin practică sistematică, prin antrenarea memoriei lingvistice, prin promovarea dialogului, prin motivarea de a vorbi, a scrie, şi chiar a gândi în limba română.
Indiscutabil, cuvântul-cheie aici este motivarea. În clasele liceale elevii trebuie motivaţi prin crearea situaţiilor incitante de comunicare, ce ar antrena nu doar competenţele de comunicare ale elevilor, ci şi cunoştinţe din diverse domenii: psihologie, istorie, literatură universală.
Astfel, în cadrul temei „Eu nu strivesc corola de lumini a lumii”, de Lucian Blaga, se poate pune în discuţie simbolistica acestei poezii filosofice prin întrebări de tipul: „Ce înseamnă, după părerea dumneavoastră, cunoaşterea lumii prin flori?” Răspunsurile pot fi de la cele simple: „Înseamnă cunoaşterea lumii prin prisma naturii” – până la cele mai profunde – „Înseamnă cunoaşterea lumii prin dimensiunea esteticului”. Acest exerciţiu poate fi aplicat la decodificarea tuturor simbolurilor din poezie.
Încercând prin dialog să decodificăm unele momente-cheie ale operei literare, obţinem înţelegerea sensului total al operei. Sensul fiind perceput, elevii, prin dialog, sunt motivaţi să explice expresiile noi, ajung la înţelegerea în profunzime a mesajului. În clasele liceale deseori se apelează la identificarea punctului de vedere al autorului. Elevii sunt interesaţi să decodifice viziunea, atitudinea autorului şi să o compare cu propriul punct de vedere.
De exemplu, în romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu, operă studiată în clasa a X-a, elevii ajung la concluzia că Vitoria Lipan este simpatizată de către autor. Prin maniera de a o descrie, autorul o compătimeşte şi, în multe rânduri, o admiră cu sinceritate. Elevii de astăzi o percep pe Vitoria din punctul de vedere al omului secolului al XXI-lea. În cazul acesta, punctul lor de vedere asupra personajului dat are o tentă mai critică, în special în ceea ce priveşte rolul ei de mamă. Şi, sigur, elevii, prin argumente, demonstrează această poziţie.
Dialogul intercultural la lecţiile de limba şi literatura română, în clasele de liceu, permite interferenţe cu alte opere din literatura universală. Şi aici, în prim-plan apar lecturile suplimentare, deschiderea spre discuţii, ce depăşesc limitele impuse de fragmentul din manual.
Un obiectiv colateral al dialogului intercultural la lecţii este şi formarea personalităţii, a unui interlocutor tolerant si respectuos. Avem în vedere implicarea ascultătorului, capacitatea de a asculta cu atenţie opinii. Reieşind din faptul că elevii vorbesc în limba nematernă, actul comunicativ implică mult efort şi responsabilitate enormă.
Efectul utilizării dialogului intercultural la lecţii este colosal. Elevii care l-au exersat sunt capabil să utilizeze libertatea exprimării în situaţii spontane de comunicare, care depăşesc incidenţa disciplinei de studiu. Astfel, elevii învăţă să manifeste independenţă, libertate personală în acţiunile lor.
Experienţa unui astfel ele dialog îl face pe elev să se implice cu încredere, se atinge scopul dialogului intercultural: formarea unei personalităţi libere, capabile să-şi exprime opinia în orice situaţie. (Sursa – Ziarul Făclia, 11 mart. 2022)
Olga BRĂILĂ, profesor de limba şi literatura română, IPLT „D. Cantemir”, mun. Chişinău