Prezentam în numărul trecut al revistei câteva informaţii despre educaţia pentru dezvoltarea durabilă, atât de necesară şcolii româneşti în contextul actual. Ea implică iniţiative pentru dezvoltarea unei culturi a respectului reciproc în comunicare şi în luarea deciziilor, îndreptând atenţia, nu doar spre transmiterea de informaţii, ci şi spre facilitarea unei învăţări participative.
Educaţia pentru dezvoltare durabilă (EDD) îmbunătăţeşte capacitatea persoanelor, a grupurilor, comunităţilor, organizaţiilor de a gândi şi a acţiona în favoarea unei dezvoltări durabile. Poate genera schimbarea mentalităţii oamenilor, potenţând capacitatea acestora de a crea o societate mai sigură, mai sănătoasă şi mult mai prosperă, îmbunătăţind calitatea vieţii.
Educaţia pentru o dezvoltare durabilă oferă o abordare critică, grad sporit de conştientizare şi puterea de a explora şi dezvolta noi idei, concepte, viziuni, metode şi instrumente de lucru. Astfel se impune o reorientare a sistemului curent, bazat exclusiv pe oferirea de informaţii, către unul bazat pe rezolvarea de probleme şi identificarea soluţiilor posibile (https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategia%20UNECE%20pentru%20EDD_versiunea%20in%20lb.%20romana.pdf).
În acest scop, Organizaţia ONG21 (sub coordonarea Asociaţiei REPER21 şi FDSC), în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale definitivează o politică publică privind modalităţile de implementare a EDD în şcoli.
La nivelul şcolii, implementarea educaţiei pentru dezvoltarea durabilă trebuie să vizeze următoarele domenii: îmbunătăţirea educaţiei de bază, reorientarea educaţiei către dezvoltarea durabilă, sporirea gradului de conştientizare publică şi promovarea trainingului. Indiferent de nivelul de studiu, elevii vor fi încurajaţi să folosească gândirea şi reflecţia sistemică, critică şi creativă, deopotrivă în contextul local şi global. Nu poate fi neglijat faptul că EDD reprezintă un proces care se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi, începând din copilărie până la formarea profesională a adulţilor, trecând dincolo de educaţia formală.
Temele cheie privind dezvoltarea durabilă abordate includ, printre altele, reducerea sărăciei, îndatoririle cetăţeneşti, pacea, etica, responsabilitatea, în contextul local şi global, democraţia şi guvernarea, justiţia, securitatea, drepturile omului, sănătatea, egalitatea de gen, diversitatea culturală, dezvoltarea rurală şi urbană, economia, modelele de producţie şi de consum, responsabilitatea civică, protecţia mediului, managementul resurselor naturale şi diversitatea biologică şi a naturii. (https://www.edu.ro/educa%C8%9Bie-pentru-dezvoltare-durabil%C4%83).
Educaţia pentru dezvoltarea durabilă cere activităţi practice şi luarea unor decizii. Nu este suficient ca în şcoală să se vorbească despre viitor, ci trebuie întreprins ceva pentru acesta.
Dezvoltarea durabilă reprezintă o paradigmă bazată pe etică şi educaţie pentru dezvoltare durabilă şi are drept scop dezvoltarea competenţelor care ajută indivizii să reflecteze la propriile lor acţiuni, ţinând seama de impacturile lor actuale şi viitoare, sociale, culturale, economice şi de mediu. Această educaţie trebuie să devină parte integrantă a calităţii educaţiei, inerentă conceptului învăţării continue.
O modalitate de recunoaştere a contribuţiei aduse pentru dezvoltarea durabilă o reprezintă acordarea distincţiei „Şcoală durabilă” acelor unităţi de învăţământ care fac dovada îndeplinirii a cât mai multe din cele 17 obiective ale dezvoltării durabile: educaţie de calitate, sănătate şi stare de bine, egalitate de gen, apă curată şi igienă, consum şi producţie responsabile, inegalităţi reduse, pace, justiţie şi instituţii puternice etc., respectiv a dezvoltării competenţelor specifice transversale (https://www.edu.ro/sites/default/files/Criterii_de_calitate_ale_scolilor_dezvoltarii_durabile.pdf). Aceasta se poate obţine în urma implementării pe o perioadă de 2 ani a ceea ce înseamnă ciclul PDCA: Plan (Zicem ceea ce facem), Do (Facem ceea ce zicem), Check (Verificăm ceea ce am făcut), Act (Consolidăm progresul). Astfel, implementarea acestui ciclu seamănă foarte mult cu spirala calităţii în educaţie sau cercul lui Deming.
Aşa cum există diverse distincţii precum: Şcoală Europeană, Eco-Şcoala, Şcoala Verde etc., o asemenea „etichetă” obţinută va conta mult în evaluările externe ale unităţilor şcolare.
O abordare sistematică a principiilor dezvoltării durabile în şcoli va duce la existenţa mai multor cadre didactice bine pregătite în domeniul managementului responsabil.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA