● Interviu cu Alptekin Tez, profesor de informatică la „Kınık Vocational And Technical High School”
(Turcia)
– Iată că după ce în luna februarie am realizat primul meu interviu cu un profesor din străinătate, avându-l interlocutor pe Uğur Çelik de la Liceul „Karabağlar Atatürk Mesleki ve Teknik Anadolu Lisesi” (Izmir-Turcia), astăzi 01.06.2024 vă am alături pe dvs., domnule Alptekin Tez, profesor de informatică la „Kınık Vocational And Technical High School” (oraşul Kinik, districtul Izmir). Cum se explică prezenţa dvs. zilele acestea în Piatra-Neamţ?
– Eu sunt acum în Piatra-Neamţ datorită relaţiilor fructuoase generate de proiectele Erasmus+ între şcoala mea şi Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” din oraşul dvs. Pentru început vreau să spun că mă simt recunoscător că îmi oferiţi ocazia să mă exprim prin intermediul revistei dvs. şi vă mulţumesc foarte mult. Predau informatica de 14 ani la şcoli vocaţionale, mai precis conţinuturi legate de web design, design grafic, programe Adobe, Html, Java script. Un lucru comun la noi este să facem workshopuri de robotică şi electronică. Avem aproximativ 600 de elevi de mai multe specializari (informatică, chimie, mecanică, finanţe, alimentaţie publică, estetică) şi aproximativ 70 de profesori – un colectiv tânăr cu media de vârstă între 33-45 ani.
– Această vizită în oraşul nostru este pentru dvs. începutul poveştii Erasmus +?
– Nu, nici pe de departe… Deşi ar mai fi de spus despre mine că în prezent sunt şi coordonatorul proiectelor Erasmus + la Kınık Vocational And Technical High School, totul a început cu mult timp înainte.
Pe când eram student în anul III la universitate, am avut norocul de a merge un semestru la Viena, cu programul Erasmus. Acela a fost startul acestei istorii pentru mine. Era în anul 2009, am aplicat, şi era pentru prima dată când universitatea la care am studiat opta pentru asemenea experienţe. Pentru mine a fost foarte greu. Pe vremea aceea nu vorbeam foarte bine limba engleză, nu aveam încredere de sine, eram puţin speriat, dar cu toate acestea am făcut faţă şi mi-am dat seama de importanţa acestui program: să ne conecteze, să devenim cetăţeni europeni, conştienţi de valoarea noastră, să intrăm în contact cu noi culturi, să întâlnim oameni noi, să ne deschidem pentru o nouă viziune. Am simţit că acea experienţă Erasmus din Viena m-a schimbat hotărâtor, m-a făcut să mă simt mai încrezător, mai puternic şi mi-a generat ideea că lucrurile negative se pot schimba, şi încă în timp scurt. În plus am dobândit o nouă perspectivă asupra profesiei mele, muncii de zi cu zi.
După ce am absolvit universitatea am lucrat ca profesor la mai multe licee vocaţionale, iar de 6 ani sunt cadru didactic la Kınık Vocational And Technical High School. Fiind profesor de informatică eram solicitat de direcţiunea şcolilor să fac diferite alte lucruri în timpul liber: să repar calculatoare, să pregătesc examene etc. Iar asta îmi ocupa tot timpul şi îmi consuma energia. Dorinţa mea era să fac ceva nemijlocit pentru elevi, mai ales că aveam în spate timpul şi achiziţiile din Viena, cunoştinţe de engleză şi germană şi o mare disponibilitate pentru proiecte.
Am început în Berlin cu nişte mobilităţi adresate doar profesorilor şi a fost ceva foarte benefic. După aceea am încercat să mă gândesc foarte serios la ceea ce aş putea face pentru elevi pe acest palier.
– Şi aşa aţi ajuns coordonator Erasmus + în şcoală…
– Cred că a fost o alegere bună a direcţiunii şcolii de a mă numi coordonator al proiectelor Erasmus. Desigur, erau şi alţi colegi doritori, dar nu aveau experienţa mea. Împreună am făcut o echipă bună. Acţiunile noastre ne dau un sentiment al libertăţii şi al utilităţii, ceea ce ne conferă împlinire.
– Mi-ar plăcea să aflu ce gândiţi despre România şi despre români.
– Nu este prima mea vizită, am mai venit în februarie, când am stat 6 zile. Dar nu mi-am imaginat niciodată că România este atât de verde, cu adevărat verde, incredibil de verde. Cu o natură inimaginabilă, cu un aer atât de curat. Aici, după şase ore de somn, te trezeşti foarte uşor, şi te simţi odihnit şi plin de energie. Şi vă adresez felicitări că ştiţi să protejaţi natura. Vorbim despre dezvoltare durabilă, despre ceea ce lăsăm urmaşilor noştri. Iar despre români aş vrea să spun că sunt foarte amabili, prietenoşi, te ajută la nevoie şi te fac să te simţi ca şi cum ai fi acasă la tine, ca şi cum ai fi un membru al familiei lor. Am încercat să înţelegem trasăturile culturale ale poporului român şi am surprins câte ceva vizitând oraşul, muzee, intrând în biserici. O activitate specială la care am participat a fost Târgul ofertelor educaţionale desfăşurat la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” şi m-a impresionat foarte mult modul în care fiecare liceu a încercat să se promoveze. Prin tot ceea ce sunteţi vreau să vă spun că mi-aţi stârnit dorinţa de a reveni.
– Cui se datorează faptul că aveţi această cooperare în Piatra-Neamţ?
– Nimic nu s-ar fi putut întâmpla fără implicarea şi efortul susţinut al Eleonorei Dragomir, coordonatoarea proiectelor Erasmus de la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”. Şi vreau să spun ce m-a uluit la ea: vrea să împărtăşească totul şi să împartă totul. Este atât de generoasă, nu numai cu informaţiile pe care le deţine şi experienţa de proiecte dar şi cu lucrurile mai puţin importante. Din ceea ce am văzut eu până acum în alte ţări, nimeni nu procedează aşa, pentru că se consideră în concurenţă cu ceilalţi. Dar Eleonora este altfel, ea vrea să lucrăm în echipă. Uneori este chiar peste măsură de grijulie, şi pentru tot ce a făcut şi face în continuare vreau să-i adresez multe mulţumiri. Şi dacă am ajuns la capitolul mulţumirilor trebuie să-l menţionez şi pe fostul meu profesor, Uğur Çelik, care de asemenea m-a învăţăt tot ce ştia despre proiecte şi continuă s-o facă şi în ziua de astăzi. Colaborăm de 20 de ani şi dacă astăzi stau de vorbă cu dvs. este datorită lui. Încă este mentorul meu şi înţeleg că încă mai am multe de învăţat de la el.
– Aş fi curioasă să aflu câte ceva despre elevii din Turcia şi în acest sens v-aş întreba cum staţi cu motivaţia lor pentru învăţare? Pentru că noi întâmpinăm probleme, deoarece aceasta devine din ce în ce mai mică.
– Mă îngrijorează şi pe mine acest fenomen al elevului care nu mai vrea să facă nimic. Doar pierde vremea, cu ochii în telefon, jucând jocuri video şi având preocupări de acest gen. Mă îngrijorează elevul care nu mai vrea să primească nici o idee nouă. Contribuţia mea personală în şcoală în acest domeniu este să intervin cu aceste proiecte Erasmus. Începem cu o selecţie de calitate pentru că, din 600 de elevi doar 10 vor fi beneficiari. Trebuie să aibă cunoştinţe solide de limba engleză şi informatică şi disponibilitate de a lucra foarte mult în plus. După selecţie, în fiecare zi alocă aproximativ două ore pentru diferite aspecte, inclusiv logo-ul, afişele, bannerul proiectului sunt făcute de elevi. Şi asta aduce mare satisfacţie personală, fiindcă solicită creativitatea. Dar nu este numai atât, o mobilitate Erasmus este o experienţă completă, care îi învaţă inclusiv cum să gestioneze mai bine o sumă de bani. Eu încerc să-i învăţ inclusiv cum să-şi facă nişte planuri financiare.
Dacă aprofundăm puţin situaţia demotivării, cred că este pe undeva şi o vină a părinţilor. Noi ne cam ferim să acordăm responsabilităţi copiilor. Şi atunci ei nu îşi asumă responsabilăţi.
– Ce credeţi că lipseşte sistemului de învăţământ pentru a deveni mai eficient?
– Eu cred foarte mult într-un sistem de învăţare şi evaluare bazat pe proiecte. Deşi la început elevul pare dezorientat în legătură cu tema alocată, încetul cu încetul lucrurile se limpezesc, îşi caută şi îşi găseşte instrumentele, şi mai ales lucrează în echipă. În plus, se dă câmp liber creativităţii, se încurajează copilul să înveţe lucruri noi. Această modalitate trebuie s-o înlocuiască pe aceea în care profesorul prezintă informaţiile şi elevul le învaţă. Şi rolul profesorului trebuie să se schimbe înspre acela de a deveni un mentor, un model, un exemplu din toate punctele de vedere.
A consemnat Gianina BURUIANĂ