15 decembrie 1855, Iaşi. Se înfiinţează Şcoala Normală „Vasile Lupu”, model de organizare a unei instituţii de învăţământ în sud-estul Europei. Între anii 1863-1868, prima şcoală normală din Moldova, deja unită cu Muntenia, a avut ca director pe Titu Maiorescu. Mai ştim că Şcoala Normală de la Iaşi era preferata lui Mihail Sadoveanu care a fost şi preşedintele comitetului şcolar, predând aici şi ore de limba română. La orele sale, când vorbea despre Eminescu sau Creangă, veneau toţi normaliştii, din toate clasele. Atât era de iubit de elevi.
Spre sfârşitul vieţii sale, a povestit cu mare satisfacţie o întâmplare din 1923. Faptele s-au petrecut cam aşa:
„În perioada interbelică, Şcoala Normală de la Iaşi a cunoscut o evoluţie permanent ascendentă sub îndrumarea competentă a unor directori ca V. Todicescu şi Şt. Bârsănescu. În mai, 1923, a avut loc, sus la Breazu o reuniune a şcolilor normale din Ardeal, Bucovina şi Basarabia. Din provinciile româneşti întoarse acasă după războiul de reântregire.
În ultima seară înainte de plecare, oaspeţii, aflând că Mihail Sadoveanu e preşedinte, cerură să-l vadă imediat. Era miezul nopţii. Ce să facă? Factorii de răspundere hotărâră să-i ducă pe elevi la maestru, la casa din Iaşi. Zis şi făcut. Porniră un şirag de cămăşi albe (uniforma normaliştilor era costumul naţional), spre vila lui Sadoveanu. La vilă, stins totul. Dând ocol casei, văzură prin oblon, lumină în camera maestrului. Îl zăriră, lucra la birou. Elevii făcură cerc şi începură să cânte (se ştie că normaliştii cântă foarte frumos). „La început, povestea Sadoveanu, credeam că visez, că am tulburări de auz. Am deschis canaturile uşii şi mi-a apărut un tablou feeric, în bătaia lunii. În fund, livada înflorită. În faţa, în cerc, toate provinciile ţării întregite veniseră pentru o serenadă de recunoştinţă. A fost cea mai emoţionantă răsplată a scrisului meu”. Doamne, ce trecut!. Ce istorie incredibilă!.
De ce v-am narat cele de mai sus? Pentru că la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi au învăţat destui nemţeni. Unul dintre ei? Învăţătorul Grigore Grigorescu din Hangu Neamţ. N-a uitat niciodată cuvintele lui Maiorescu: „un învăţător trebuie să ocupe un loc de frunte în viaţa socială, să fie un pionier în acţiunea de culturalizare a maselor populare, un factor activ în procesul de construcţie a culturii moderne a României”.
Dumitru RUSU