A devenit o tradiţie deja, ca în data de 5 octombrie, de Ziua Mondială a Educatorului, Sindicatul din Învăţământ Neamţ, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean să-i sărbătorească pe cei care şi-au dedicat viaţa unei profesii în domeniul educaţiei. Astfel, anul acesta, festivitatea de omagiere a dascălilor care au ieşit la pensie în anul şcolar 2022-2023 a început în jurul orei 9:30 în holul cinematografului Mon Amour, unde oaspeţii au fost întâmpinaţi de conducerea sindicatului nemţean, într-o atmosferă agreabilă, din care nu au lipsit muzica selectă, surprizele culinare, cafeaua, zâmbetele, umorul şi replicile inteligente. Ora 10 a fost marcată de emoţia întâlnirii cu doamna inspector şcolar general Florentina Luca-Moise, care nu a ezitat să împartă celor prezenţi urări de bine, felicitări, îmbrăţişări şi încurajări.
După acest moment de socializare, participanţii s-au mutat în sala cinematografului, unde, după intonarea imnului naţional, manifestarea a debutat prin cuvântul domnului Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ, care a prezentat componenţa delegaţiei Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ, apreciind deschiderea cu care acesta a primit ideea acestei întâlniri. Astfel, alături de doamna inspector şcolar general Florentina Luca-Moise au fost prezente şi doamnele: Steluţa Postolică (inspector şcolar educaţie extraşcolară), Ana Irina Secară (limbi moderne), Ioana Bistriceanu (învăţământ particular şi alternative educaţionale) şi Ioana Poeţelea (învăţământ primar).
Intervenţia domnului Gabriel Ploscă a punctat câteva idei importante despre amploarea evenimentului:
„În 1994, printr-o decizie a UNESCO a început să se sărbătorească Ziua Mondială a Educatorului, în data de 5 octombrie, ca o recunoaştere a meritelor acestor oameni, care muncesc şi se străduiesc în unităţile şcolare, pentru ca elevii să crească frumos şi să devină cât mai folositori societăţii în care trăim. Sindicatul din Învăţământ Neamţ a ţinut să marcheze această zi deosebită, sărbătoarea noastră, deşi, din păcate, respectul şi preţuirea meritate din partea societăţii se lasă încă aşteptate. De aceea, haideţi în primul rând să ne respectăm şi să ne sărbătorim noi, şi prin munca noastră să impunem şi respectul societăţii. Cu tristeţe spun, că nu întotdeauna cei care au puterea au considerat rolul educaţiei ca fiind fundamental. Şi de aceea, de foarte multe ori drepturile noastre au fost încălcate şi am fost nevoiţi să ieşim în stradă, în memoria noastră fiind încă proaspătă greva din mai-iunie 2023, care, deşi nu a fost cea mai lungă, a fost cea mai încrâncenată din 1990 încoace. Am obţinut drepturi, poate mai puţine decât se aşteptau unii, dar avem încredere că în perspectivă lucrurile vor sta bine în sistemul de învăţământ, nu numai în ceea ce priveşte investiţiile dar şi condiţiile de muncă şi salarizarea. În acestă zi deosebită ne-am gândit că este foarte important să-i sărbătorim pe colegii care şi-au încheiat activitatea în anul şcolar trecut, pe aceşti oameni care o viaţă întreagă s-au străduit, cu devotament şi profesionalism, să educe cât mai bine copiii. Lor le datorăm recunoştinţă, îi asigurăm de sprijinul nostru în continuare şi îi sfătuim să privească acest moment ca pe un nou început. Vă mulţumesc pentru întreaga activitate, vă urez multă sănătate şi să împărtăşiţi aceeaşi dragoste pentru copii! La mulţi ani dragi colegi!”
Cu sensibilitatea care-i este proprie, doamna inspector şcolar general Florentina Luca-Moise a rostit la rândul său cuvinte călduroase de felicitare: „Ca de fiecare dată, mă apropii de dumneavoastră cu sufletul, şi mă bucur că a devenit o tradiţie şi că atât de frumos vă sărbătoresc colegii din sindicat. Ne alăturăm şi noi acestei acţiuni, astăzi, nu întâmplător şi nu în haos, ci cu inima, cu sufletul, pentru că meritaţi, dragi colegi. Vă felicit şi vă urez la mulţi ani! Dacă ar fi să asociez această zi cu o imagine simbol, aş pune în prim plan chipul fiecăruia dintre dumneavoastră. Astfel societatea întreagă ar putea admira chipurile dascălilor. Ochi, zâmbete, vieţi închinate învăţământului nemţean… Să ştiţi că educaţia este o forţă, nu este un concept abstract, ci are în ea viaţă, oameni, destine. Educaţia sunteţi dvs., colegii noştri dragi, dascălii care şi-au închinat zeci de ani de viaţă unor copii, cadrele didactice care au învins piedicile vremurilor şi au continuat educaţia cu orice preţ, fiinţele care s-au imprimat în elevii lor şi care astfel vor trăi veşnic în sute de inimi. Şi iată cum dascălul devine astfel omul nemuritor… Vă felicit pentru întreaga carieră, pentru devotament, pentru că aţi ales să rămâneţi până în ultima zi de activitate într-un domeniu în care aţi format elevi, aţi modelat destine şi aţi crescut copii. Vă felicit pentru un drum care n-a fost uşor, dar pe care l-aţi parcurs lin, alături de elevii dvs., pe care i-aţi educat în siguranţă şi cu siguranţă. Vă felicit pentru că aţi fost lumină în şcolile dvs. şi aţi ţinut aprinsă flacăra învăţării. Vă felicit că sunteţi oameni de valoare şi repere ale învăţământului nemţean. Eu, inspector general Florentina Luca-Moise mă mândresc cu oameni ca dvs. La mulţi ani dascăli nemţeni!”
Sărbătoarea n-ar fi fost deplină dacă nu s-ar fi exprimat, cu emoţie subînţeleasă, şi cei cărora le-a fost dedicată întâlnirea. S-a remarcat doamna Anuţa Chindea, învăţătoare la Şcoala gimnazială nr. 2, Piatra-Neamţ, care a vorbit despre un subiect care i-a călăuzit viaţa, şi anume, anii petrecuţi alături de copiii de la şcoală: „Chiar dacă trecem la statutul de pensionari, pasiunea noastră pentru educaţie rămâne şi nu trebuie să dispară niciodată. Pentru mine, educatorul, educaţia, au fost o comoară de valori, pe care le-am împărtăşit cu elevii mei, şi care nu trebuie să dispară niciodată. Noi, dascălii am înţeles că această comoară trebuie transmisă elevilor noştri cu pricepere, cu răbdare, cu calm, cu înţelepciune. Educaţia este despre a descoperi lumea înconjurătoare, despre a afla tainele ştiinţelor, despre a înţelege pe alţii şi pe noi înşine, despre a-ţi spori cunoştinţele în fiecare zi, având mereu în minte crezul de şlefuitor de suflete. Am fost conştientă că educaţia nu înseamnă numai predarea unor cunoştinţe din manuale, ci şi cultivarea unor principii morale, formarea unor caractere demne, capabile de reuşite la locul de muncă şi în societate. Acum, la pensie şi de-a lungul carierei, am avut satisfacţia să-mi văd elevii împliniţi atât pe plan intelectual cât şi social, şi mă mândresc cu împlinirea lor ca persoane responsabile. Am putut vedea cum micile mele lecţii presărate cu jocuri şi cântece au avut un impact mare în vieţile lor, prin deschiderea unor uşi largi pentru oportunităţi dar şi prin încurajarea spiritului critic. Vă doresc ani sănătoşi cu bucurie! La mulţi ani dragi educatori!”
Periplul doamnelor învăţătoare la sfârşit de carieră a continuat cu doamna Maria Dumbravă, care a mărturisit că emoţia pe care o resimte la final de viaţă profesională este similară cu cea de la începutul carierei. A folosit apoi prilejul de a fi la microfon, pentru a aduce un omagiu domnişoarei profesoare Chiţu Olga, „căreia îi sunt recunoscătoare pentru tot ce am învăţat de pe băncile şcolii, dar mai ales pentru limba română, pe care o visez încă, şi pentru faptul că ne-a şlefuit, lăsându-ne să luăm decizii care uneori ne dureau (dar nu primeam sfatul dumneaei decât după luarea deciziei, bună sau rea). Îi datorez foarte multe şi îi voi păstra, ca şi colegii mei, recunoştinţă veşnică. În altă ordine de idei, am păstrat în carneţelul pe care l-am adus cu mine imnul nostru de absolvenţi, care conţine şi următoarele versuri: „Măreţe gânduri ne aruncă departe/ Spre însorite, multe cărări/ Unde copiii frumoşi ne aşteaptă/ Tainele cărţii să-i învăţăm.” Noi toţi am făcut acest lucru cu dăruire, indiferent cât de greu ne-a fost, pentru că în anul absolvirii noastre a fost o criză de posturi şi am fost împrăştiaţi „la marginea geografiei”. Au fost ani grei, dar acum, după 45 de ani de carieră, privesc la ceea ce a rămas în urma noastră: foşti elevi care acum sunt părinţii sau chiar bunicii actualilor elevi, şi de la care primim recunoştinţă, nu numai în cuvinte, ci şi în mimică, în gestică. Asta înseamnă că ne-am făcut datoria aşa cum se aştepta de fapt de la noi, cu prisosinţă. Sunt convinsă că, deşi părăsim acest drum nu ne putem desprinde sufleteşte de el… Vă doresc ani frumoşi şi lungi de pensie, în care să vă bucuraţi de ceea ce nu aţi putut face până acum!”
După ce s-au încheiat toate discursurile, a urmat momentul cel mai interesant şi mai emoţionant, acela în care fiecare dintre invitaţii pensionari prezenţi a urcat pe scenă, în aplauzele publicului, pentru a primi o diplomă de recunoştinţă pentru întreaga activitate, o nouă îmbrăţişare, felicitări şi un trandafir din partea doamnei Florentina Luca-Moise, un buchet de flori din partea sindicatului, înmânat de doamna Gabriela Grigore, şi un premiu în bani, tot din partea sindicatului.
Finalul activităţii a fost marcat de un frumos moment artistic de muzică şi dans popular, susţinut de elevii grupului „Florile Pipirigului” (Liceul Tehnologic „Ion Creangă”, Pipirig), condus de prof. Elena Ioniţă şi de ansamblul folcloric „Muguraşii roznoveni” (Liceul „Gheorghe Ruset Roznovanu”), îndrumaţi de prof. Verona Bogus.
Gianina BURUIANĂ;
foto: Dorian RADU
