● Dialog cu Daniela FARÂMA, învăţătoare debutantă, membră a Sindicatului din Educaţie
– Ce v-a motivat să alegeţi această carieră?
– Da, sunt la început de drum, dar cunosc deja realităţile din şcoală. De aceea simt nevoia să vorbesc deschis despre ele. Am ales să fiu profesor, pentru că iubesc copiii şi cred cu tărie în puterea educaţiei. Am intrat în sistem cu entuziasm şi cu dorinţa de a forma oameni buni şi responsabili.
– Care sunt cele mai mari satisfacţii şi cele mai mari provocări în activitatea zilnică?
– Cea mai mare satisfacţie este progresul copiilor. Oricât de mic ar fi, fiecare reuşită mă motivează să merg mai departe. Provocările sunt însă constante: volum mare de muncă, responsabilitate uriaşă, birocraţie, lipsă de resurse şi presiunea de a face performanţă în condiţii care nu ne sprijină suficient.
– Cum resimţiţi nivelul actual al salariilor şi al resurselor disponibile?
– Salariul unui cadru didactic debutant este insuficient. Este sub media pe economie şi nu reflectă munca, responsabilitatea şi implicarea noastră. Cheltuielile cresc de la o lună la alta, iar de multe ori sunt nevoită să cumpăr din banii mei materiale pentru clasă. Această realitate duce la oboseală şi demotivare. Vocaţia nu poate ţine loc de salariu. Oricât de dedicat ai fi, nu poţi construi educaţie de calitate când trăieşti permanent cu grija zilei de mâine.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră solidaritatea sindicală?
– Solidaritatea înseamnă forţă. Înseamnă să ştiu că nu sunt singură şi că împreună putem cere respect, echitate şi condiţii decente de muncă. Doar uniţi putem fi ascultaţi.
– Ce aşteptări aveţi de la autorităţi şi de la negocierile sindicale?
– Aştept salarii care să ne permită să trăim, nu doar să supravieţuim. Educaţia nu poate fi clădită pe sacrificiul permanent al profesorilor. Este nevoie de respect real, nu doar de declaraţii. De asemenea, consider necesar ca părinţii să fie traşi la răspundere atunci când copiii încalcă regulamentul şcolar. Respectul pentru şcoală şi pentru cadrele didactice trebuie susţinut prin reguli clare şi aplicate corect.
– Ce mesaj transmiteţi colegilor tineri care intră în sistem?
– Să nu accepte sacrificiul permanent ca normalitate. Să-şi apere drepturile, să fie uniţi şi să se implice sindical. Doar împreună putem schimba ceva. Cred cu tărie că doar prin solidaritate putem construi un sistem educaţional în care profesorii să fie respectaţi, nu epuizaţi.
Red. Chişinău